Page 10 - VoxLibri_75_2025

Profesiune și vocație

CONSTANTIN ITTU

Primele tipărituri în limba siriacă
apărute în Europa secolului al XVI-lea

ând specialiștii în domeniu nu sunt din staulul acesta (Ioan 10, 16).
Cabordează subiectul primelor texte în
limba siriacă tipărite pe sol european, Specialiștii în domeniu confirmă că
ei se concentrează, în special, pe două apariții atât din punct de vedere lingvistic, cât și din
cel tehnic, siriaca a jucat un rol dublu, fiind
importante: un tratat de gramatică, din 1539,
respectiv un Nou Testament din 1555. Însă, deopotrivă limbă de tranziție -între greacă și
înainte de a ajunge la edițiile respective, trebuie arabă - și limbă de cultură. Ieșită din aramaica
orientală, cu alte cuvinte, o limbă semitică
menționat un conciliu ținut în sud-estul Franței, veche, anterioară creștinismului, siriaca va
cel de la Vienne, ale cărui lucrări s-au deveni, într-un parcus oarecum lent, limba
desfășurat între 1311 și 1312, unde s-a decis că creștinilor din Siria, deosebindu-se de
limba siriacă - sau caldeeană, cum a fost
denumită atunci - poate fi predată în patru aramaică, limbă devenită sinonim cu
păgână2.
universități: Bologna, Oxford, Paris și
Salamanca1. Tratatul de gramatică tipărit în 1539
este rodul strădaniilor lui Teseo Ambrogio
Scopul înființării catedrelor de
degli Albonesi (Theseus Ambrosius; 1469 -
caldeeană (siriacă) a fost pregătirea unor clerici
și teologi apți să converseze și să scrie în siriacă post 1540), umanist italian aparținând primei
generații de siriaciști europeni3. Teseo
spre a putea face prozelitism printre creștinii
din Orient aparținând altor biserici, creștini Ambrogio a fost desemnat de papa Leon al X-
care fie erau nativi în această limbă, fie aveau lea (1513-1521: născut Giovanni di Lorenzo
siriaca drept limbă de cult. Desigur, de' Medici, el fiind al doilea fiu al lui Lorenzo
Magnificul) să întâmpine delegația creștinilor
prozelitismul viza o reunificare a Bisericii, maroniți libanezi venită la Conciliul Lateran
conform spusei hristice ca toți să fie una (Ioan
V (1512-1517; conciliul „moștenit” de la
7, 21), în situația în care credincioșii acelor alte
biserici erau priviți prin prisma unei alte predecesorul său, papa Iulius al II-lea).
Delegația maronită sosită la Roma îi includea
afirmații a Păstorului cel Bun, am și alte oi care
1.Sebastian P. Brock, An Introduction to Syriac Studies, Piscataway/NJ, Gorgias Press, 2017, p. 71; cf. Vega Maria Garcia
Gonzalez, „The Teaching of Corpus Languages in Higher Education: Late Eastern Aramaic (Syriac) at the University of
Salamanca”, in Teaching Language and Literature On and Off-Canon, IGI Global, 2020, pp. 193-213.
2. Georgiana Lungu Badea, Scurtă istorie a traducerii. Repere traductologice, Timișoara, Editura Universității de Vest,
2007, p. 41.
3. David A. Michelson, Nathan P. Gibson (eds.), A Guide to Syriac Authors: Syriac Biographical Dictionary, vol. II,
Syriaca.org: The Syriac Reference Portal, 2016, p. 10.
Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 8