Page 18 - VoxLibri_75_2025

Pagina bibliofilului

AURELIAN SÂRBU

Pinul lui Nietzsche sau
la izvorul cunoașterii

„Orice efort al nostru este supraom („Voința ca putere”). Ateu și potrivnic
o călătorie în necunoscut, valorilor creștine, s-a pronunțat decisiv că
hrănită de speranța intermitentă ,,Dumnezeu a murit” (probabil un Dumnezeu
de-a găsi într-o bună zi metafizic), după ce a creat lumile și matricea a
un capăt unde te poți odihni.” tot ce se întâmplă în univers, apoi renunțând la
Friedrich Nietzsche veșnicia lui („Așa grăit-a Zarathustra” și
„Amurgul zeilor”).
rumul ce duce spre Nord are o aură Ignorând vicisitudinile vieții, pornind de
de sacralitate. Acolo se petrec la tragedia greacă, oscilând între apolinic și
căderi de lumină aparte. E locul dionisiac, a văzut doar în artă singurul factor
magiei și al misterului, plin de șoaptele apelor care justifică viața („Nașterea tragediei”). Nu în
și de unduirea plaiului cu valea, în sfâșierile ultimul rând, muzica. Celebre i-au rămas
cântate în cuvintele poeziei. De ani mulți și liedurile. Și vor mai fi fost o mulțime de
binecuvântați mă poartă solitar și boierește prin argumente care să-l inspire pe poetul nostru.
Nordul lui George Vulturescu, cu poemele lui Așa se face că își deschide cartea cu un poem
țâpurite, cum numai lui i s-a îngăduit la vremea omagial, poem program, mărturisitor, rival al
darurilor din grăire cu har. luminii dumnezeiești, răzvrătire împotriva
De astă dată, mă îmbie la citit cu o carte, fatalității, sub semnul protector al pinului cu
din nou seducătoare -„Pinul lui Nietzsche” rădăcini în veșnicie: „Pe vârf de munte se
(apărută la Editura Junimea, Iași, 2025). aburcă pinul.../ doar ochiul Domnului,
Oare ce l-o fi ispitit să-și plămădească poeme seninul,/ coroana zdrențuită își răsfață. / Ai
sub imboldul marelui filozof și al nefericitului crede că sunt față către față, / rivali pentru
om, să-i proiecteze numele și gândirea „in lumină. / Dar altfel hotărî Divinul - / și, omule,
aeternum”? Încerc să găsesc argumentele care fatalitatea ne-o arată: / nu sus, spre cer, ci jos -
l-au îndemnat pe poet să-și ia părtaș și muză pe în rădăcină, / puterea pinului stă înfundată.” Ca
ciudatul gânditor. Admirator și comentator al și cum în nopți de veghe poetul ar sta la taifas cu
filozofiei antice grecești și, mai apoi, al lui Dumnezeu, implorându-l să-i lase deschisă
Schopenhauer („Lumea ca voință și poarta cerului, să-i vadă cetatea pe dinlăuntru,
reprezentare”), filozoful a conceput ideea de să-și petreacă o vreme veșnicia lui lângă
veșnicia divină. L-ar ruga să-i pună în desaga

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 16