Page 75 - VoxLibri70

c/e (/rtf///

Europa Centrală, ci și fragmente din cea nordică?
Dar există nu doar locuri fragmentate, ci și persoane care îți intră în viață la un moment
dat și lasă amintiri și urme fragmentare. Așa era Oleksander, un ucrainean din Kiev pe care l-am
întâlnit în hostelul din Cracovia. După plecarea din tabără împreună cu Cristina, o prietenă de la
acea vreme, la Cracovia ne-am cazat într-un hostel. Oricât am încercat să îmi mai amintesc unde
era poziționat nu am reușit, dar știu că era aproape de aceste parcuri liniștite ale orașului,
perturbate doar de tramvaiele care huruiau pe Westerplatte, cel mai probabil undeva la limita
centrului cu Kazimierz. Oleksander călătorea singur prin diverse țări. Nu am mai ținut legătura,
dar știu că și în momentul ăsta e plecat din Ucraina și umblă aiurea prin Europa. Ultima dată
l-am văzut pe Facebook cu rucsacul în fața gării din Oslo. Pe atunci eram invidios pe astfel de
oameni, dar acum nu mai sunt, mai ales că undeva în ultimii doi ani, după 27 de ani, mi-a scăzut
entuziasmul cu privire la multe lucruri și nimic nu mă mai impresionează. Când oamenii fac
același lucru cu repetiție sfârșesc în a deveni plictisitori. Astăzi mi se pare doar un singuratic și
un inadaptat. In orice caz, am fost foarte entuziasmat când mi-a dat cadou o bancnotă veche din
Rusia Țaristă care, spunea el, era ilegal să o scoți din Rusia. Cel mai probabil bancnota care a
intrat în colecția mea personală provenea de pe teritoriul Poloniei sau al Ucrainei, zone care
făcuseră parte cândva din Rusia Țaristă. La fel era și Mariana, o ucraineană din Liov emigrată în
Polonia care își finalizase studiile la Varșovia. Avea un păr blond perfect și o frumusețe aparte
specifică ucrainencelor. A fost persoana din tabără care mi-a influențat poate cel mai mult
atmosfera și șederea în Polonia și căreia la final i-am dăruit un album fotografic cu România.

Tragedia Varșoviei - de la orașul mlaștinilor din ducatul Mazoviei la
capitala lui Sigismund al III-lea Vaxa

Plimbându-mă liniștit pe Westerplatte printre frunzele de toamnă care cădeau pe stradă,
mi-am dat seama cât de inconștient eram în urmă cu câțiva ani. Mi-am amintit în detaliu de acea
zi geroasă de noiembrie când la ora patru dimineața alergam pe același bulevard de pe marginea
parcului mărginit de platani și învăluit de o ceață densă care își dezvăluia ca niște pixeli
punctuația albicioasă la lumina becurilor. Orașul era gol, iar liniile de tramvai, pustii și ele,
dispăreau în ceață, dar cel puțin îți dădeau sentimentul că un tramvai va veni, iar viața își va relua
cursul ei normal. Plecam la Varșovia de
unul singur și fugeam spre gară să prind
trenul. De la hostel și până la gară trebuia să
mergi câteva stații de tramvai, dar tramvaiul
nu circula atât de devreme. Umblam
neobosit si număram cvartalele de clădiri
9
care urmau pe curba străzii, Westerplatte
fiind și o stradă situată pe o curbă ușoară și
foarte lungă. Anticipam apariția următoarei
intresecții conform hărții de pe GPS și
aproximam cât mai am până la gară.
Aproape că săream din intersecție în
intersecție până când în final, am ajuns la
gară. Cristina era prea obosită să mai

Vox £ibriy Nr. 1 (70) ■ 2024 73