Page 72 - VoxLibri70

c/e clmn

păcălim cu acel apartament și apoi să trebuiască să caut toată seara ba apartament, ba să fie cu
parcare, ba să nu fie departe ue centru, iar cu ai mei după mine și tata fără răbdare totul se
complica până la a sfârși într-o ceartă dacă urma să ne plimbăm aiurea dintr-o zonă în alta a
orașului după atâta drum. O cameră triplă la un hotel era o alegere care era exclusă din prima,
fiind cu părinții. Dar până la urmă am avut noroc, cum am întodeauna. Vorba tatălui meu: mereu
te plângi și riști, dar mereu ajungi bine la destinație și îți iese bine când nu planifici nimic.
Apartamentul de pe Mogilska 121 chiar arăta bine, iar complexul de locuințe compus din niște
blocuri cu patru etaje și mansardă avea și parcare. Când am văzut mașina parcată în fața blocului
nu mai doream nimic altceva decât să mă simt un polonez și să uit de mașină și traficul Cracoviei.

Ferestrele de la Wawel, Westerplatte si bulevardul Copou.
Răpirea si fragmentarea Occidentului

Mă plimbam pe malurile Vistulei. Studiez râul care traversează orașul și mă bucur de el
din diverse zone, observându-i toate perspectivele. De fapt, Vistula e un fluviu. Acum suntem la
plimbare între podul mareșal Jozef Pilsudski, un pod vechi de fier cu arcade luminate albastru
noaptea, a cărui reflecție se proiectează în apă. Podul leagă Kazimierz și centrul de Miasto
Podgorze, multă vreme un oraș cu o administrație separată față de Cracovia, Miasto Podgorze
fiind de fapt la origine un oraș separat construit de austrieci după ce au ocupat zona Cracoviei,
apoi în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial locul ghetoului evreiesc. Dimineață același
râu îl observam de pe fortificațiile de la castelul Wawel. Vistula are toate caracteristicile unui
fluviu specific interminabilelor câmpii ale nord-estului european, cu albie lată și apă mare care
curge undeva departe spre nord. Atmosfera Cracoviei mă trimite inevitabil cu gândul la Rusia.
Nu vreau să-i supăr pe polonezi comparându-i cu rușii, însă comparația cu Rusia mi-a venit în
minte la prima mea vizită în Polonia, când la finalul taberei am mai reușit să petrec o singură zi la
Cracovia și una la Varșovia. Comparația cu Rusia provenea cel mai probabil din faptul că nu am
fost niciodată în Rusia, iar Vistula, câmpia poloneză cu pădurile nesfârșite de mesteceni și
conifere prin care treceam cu trenul, mă făcea să mă gândesc la marile rute feroviare care
traversează Rusia de la un capăt la celălalt. Apoi percepția apartenenței la spațiul rus a fost
întreținută de amestecul amețitor de culori și stiluri prezente în arhitectura catedralei din incinta
castelului Wawel, care inevitabil îți aduce
aminte de Catedrala Sfântului Vasile din
Piața Rosie de la Moscova. Turnurile
cărămizii, absida laterală cu domul de aur
care adăpostește mormintele ultimilor
iagelonieni, cunoscută și sub numele de
Capela lui Sigismund, construită și
decorată în stilul renascentist toscan de
către arhitectul italian Bartolomeo Berreci,
arată același eclectism între arta europeană
și arta asiatică de inspirație tătară. Așa cum
în Rusia bisericile cu bulbi de ceapă au ceva
artistic preluat din exotismul tătar, asiatic,
același exotism îl regăsim și în arhitectura

Vox £ibriy Nr. 1 (70) ■ 2024 70