Page 79 - VoxLibri70

când personajul Titus Candrea avea peste 60 de ani, sprijinise reforma agrară și respecta
principiul de a nu se plasa împotriva vântului, cultivând relații cordiale cu toate partidele,
considerând că e vremea favorabilă speculațiilor financiare, contribuind la consolidarea
capitalului românesc, declarându-se împotriva pătrunderii capitalului străin. Tata-Moșu avea
un autentic cult al familiei și al valorilor, întreținând universul patriarhal, cu autoritatea de
necontestat de către cei din jur, lămurind posibile confuzii:,,... eu nu cred în politica făcută cu
revolverul, ci în aceea făcută cu capul” (p. 117).
Personajul se individualizează și prin autenticitatea limbajului („nu inzist, la noi
lucrătorii sunt mulțumiți., respectezi munca, ai apucat năravul sămințești” etc. ) și prin savoarea
expresiilor specifice secolului al XIX-lea.
Fiul lui, Coriolan, căsătorit cu Dora, respectă autoritatea tatălui său și acceptă pasiunea
artistică a soției, preocupată de pictură. Cei doi au împreună trei copii: Tiberiu, urmând liceul la
Paris, căsătorindu-se ulterior cu Roxana și moștenind ca pictor sensibilitățile artistice ale
mamei lui, Octavian, cu „nasul în cărți”, și cinicul Alexandru, adolescentul stăpânit adeseori de
o mediocritate agresivă.
Personajul-cheie al romanului, liant al membrilor familiei Candrea, este Roxana, având
conștiința apartenenței sănătoase la valorile morale ale neamurilor ei, ale rădăcinilor ei din
Săliștioara, orfana venită la rudele de la oraș, preocupată să-și înțeleagă semenii, citind mult,
învățând și cugetând, își găsește rostul viețuirii în profesie și în sprijinirea rezistenței
antifasciste, ajutându-i discret pe cei din jurul ei.
Situația materială prosperă permitea o existență lipsită de grijile traiului membrilor
familiei Candrea, care vara se refugiau la moșie, la vechiul conac, deși spațiul era mai restrâns și
sufereau de lipsa confortului. Așa se explică hotărârea lui Titus de a construi o nouă reședință de
vară, mai spațioasă și mai confortabilă, având ocazia de a-1 cunoaște pe arhitectul Pretorian,
considerat „eroul romantic” cu idei socialiste.
Imaginea timpului văzut ca istorie e realizată și prin articolele din ziare și prin discuțiile
despre evenimentele social-politice (grevele de la Reșița, Cluj, București și de pe întreg
cuprinsul țării) sau prin derularea epică a unor evenimente mondene, precum recepția
organizată cu prilejul întoarcerii lui Tiberiu de la Paris, a discuțiilor din salonul verde, unde
femeile își studiau ținutele, relatând evenimentele la care participaseră, sau din salonul
bărbaților, unde se discuta politică și despre oportunitatea acceptării sau îngrădirii pătrunderii
capitalului străin. Detaliile vestimentare și gastronomice completau imaginea societății
burgheze a acelor vremuri.
O secvență complementară realizează scriitorul narând plimbarea tinerilor cu sania
după Crăciun la o cârciumă, unde au mâncat cârnațul „fără grija manierelor” și au băut vinul
fiert și îndulcit cu scorțișoară. Ros de gelozie, intuind exagerat semnificația gesturilor, de altfel
nevinovate, ale prietenului său, Alexandru îl jignește pe Andrei Minea, precizând că Roxana nu
este de el „fiul unui vatman” și-i interzice săîi mai viziteze.
Dorind să verifice adevăruri, născute din întrebări fără răspuns, Roxana merge acasă la
Andrei, înțelegând, mai ales după discuția lor din cofetărie, diferența dintre nebunia de
circumstanță a afecțiunii juvenile și echilibrul rațiunii, conștientizând că există două lumi care
despart oamenii, a confortului și a sărăciei. La plecare, simte că realitatea cunoscută pe teren a
eliberat-o de vibrațiile vârstei, simțindu-se „nemernică și liberă”. Iubirile adolescentine sunt
surprinse de autor și din altă perspectivă, prin relația lui Răzvan cu Ionela, completând aspecte

Vox Libri, Nr. 1 (70) ■ 2024 77