Page 14 - VoxLibri70

globalismului în interiorul căruia țara să nu mai aibă personalitate, iar noțiunea patrie să fie
exclusă din creația literară pentru a se evita, printr-o idee prost înțeleasă, vreo apropiere de
vechiul sistem social-economic... ceaușisto-comunist. Pentru acești „unii scriitori”, a înșira
pagini întregi de elucubrații numai pentru a fi în rând cu o literatură lipsită de fior artistic este un
deziderat cu scopul de a fi asemenea „fabricanților” de texte care nu au nimic de-a face cu creația
artistică, dar foarte apreciat de mulți autori actuali...
Este de la sine înțeles că ruptura dintre creație și societate este sortită pieirii mai
devreme ori mai târziu, deoarece Cronos în... cârdășie cu cititorii sunt neiertători în cazul în care
nu le convine contactul cu „un ceva” care nu e pe înțelesul lor. De-aici și ideea că între ei
comunicarea mesajului trebuie să fie clară și pe înțeles. Mai ales în zilele noastre când receptarea
și descifrarea operei literare presupun un grad anume de efort pe care cititorul îl ignoră, fie din
lipsă de timp fizic, fie din cauza unui nivel de cultură adecvat. Nici nu interesează acest lucru
atâta vreme cât, într-o societate de consum, o specializare pe „lectură” nu aduce decât un venit...
spiritual însemnând, practic... nimic în condițiile de piață liberă. Aceasta este lumea și perioada
în care trăim, iar autorii, în general vorbind, trebuie să știe că din punct de vedere sociologic
trebuie să conștientizeze adevărul că o ieșire la rampă ca scriitor presupune anumite riscuri și
anume: integrarea în marea masă a scriitorilor poate însemna, în destule cazuri, reducerea sau
chiar pierderea individualității proprii dacă aceasta nu este bine și clar conturată. In același timp
înaintând pe calea cristalizării unei personalități proprii cât mai puternice, fără a ține seama de
legătura normală și indisolubilă cu societatea, este la fel de periculos, fiindcă trebuie admisă
varianta că nu toată lumea e geniu, iar societatea nu iartă.
Cum la fel de important este și rostul celor care contribuie și veghează la starea
literaturii naționale, adică istoricii literari, criticii, comentatorii, analiștii, biografii... Ca
exemplu: criticii literari au obligația morală să semnaleze orice „abatere” a scriitorului de la
principiile de bază ale unei literaturi naționale bine și limpede definite ca patrimoniu național.
Păstrând proporțiile, scriitorul trebuie să-și asume răspunderea pentru lansarea în spațiul literar
autohton a unor creații de valoare în stare să reprezinte literatura națională de valoare. Aici
intervine și responsabilitatea autorului în fața actului de creație despre care el trebuie să dea
socoteală în fața cititorilor și, prin extensia ideii, societății din care face parte, având în vedere
genericul „scriitorul și societatea...”

Vox £ ibri, Nr. 1 (70) - 2024 12