Page 9 - VoxLibri70

(manuale) de gramatică latină, destinate școlilor mănăstirești și mediului universitar. După
cinci ani, în care nu s-a mai produs nimic, a urmat o a doua etapă, ce a îmbogățit peisajul
tipografic cu două cărți în engleză, amândouă în 1486, ultima dintre acestea fiind, după cum am
arătat, The Bokys ofHaukyngandHuntyng.
Tipărită de misteriosul Schoolmaster Printer, cartea este considerată unică de către
specialiști, iar aceasta din mai multe motive: a! este prima tipăritură din Anglia în care
subiectele privesc sportul (arta vânătorii și, separat, arta vânătorii cu șoimi)', h! conține primul
armorial heraldic tipărit în regatul insular; c! prima carte tipărită în limba engleză care include
(și) rime populare; d! prima tipăritură engleză cu xilogravuri color (majoritatea în roșu și negru,

3
mai rar, aurite)2 .
Scopul său era de a oferi tinerilor nobili englezi informații din diferite domenii și pe
diverse subiecte spre a contribui, în această manieră, la desăvârșirea educației lor. Textul
primului tratat, cel despre vânătoarea cu șoimi, nu a fost un ghid pentru practicarea acestui
sport, ci avea menirea de a-i familiariza pe acei gentlemen cu vocabularul specific artei
respective - arta vânătorii -, precum și cu date atât despre hrănirea păsărilor de pradă, cât și
despre bolile acestora.
Al doilea tratat aflat în cartea-incunabul este cel despre vânătoare (funding) - privită,
la rându-i, tot ca o artă, nu ca o simplă ocupație ori distracție. Presupusa autoare ar fi fost Dame
(doamna) Juliana Bernes, născută în 1388, prioră (egumenă) la Sopwell Priory sau Sopwell
Nunnery, o mănăstire a maicilor benedictine de lângă St Albans, fondată în jurul lui 1140,
initial metoc al mănăstirii St Albans.
Despre autoare se mai afirma, în unele surse istorice, că ar fi fost fiica lui Sir James
Bernes, decapitat în chiar anul în care i s-a născut această fiică4 5
.
Juliana Bernes apare în lucrarea cronicarului Raphael Holinshed (c. 1525-1582), The
Chronicles of England, Scotlande, and Irelande, din 1577, unde este descrisă ca fiind a
gentlewoman endued with excellent giftes hothe of body and minde [who] wrote certaine
treatises ofhauking and hunting [...]; she wrote also a booke ofthe I awe ofarms and knowledge
apperteyning to Haroldes („o nobilă doamnă înzestrată cu niște calități deosebite atât ale
corpului, cât și ale minții [care] a scris câteva tratate despre vânătoarea cu șoimi și despre
vânătoare [...]; dânsa a scris de asemenea o carte despre legile de arme [de fapt, despre steme;
coats of arms] și despre cunoștințele heralzilor”).
De reținut că, spre deosebire de acele timpuri, în bibliografia heraldică actuală,
exprimarea the law of arms include totalitatea legilor, regulilor și cutumelor privind atât
utilizarea stemelor, cât și modul în care acestea pot fi transmise prin moștenire6.
Cronica lui Holinshed este importantă pentru faptul că s-a bazat pe izvoare istorice
privind mănăstirile din Anglia anterioare Reformei religioase anglicane a lui Henric al

2. Lotte Hellinga, William Caxton and Early Printing in England, London, The British Library, 2012, cap. ’The
Press at St. Albans (1479-81, I486)”, pp. 90-99.
3. Manning,op. cit., p. 10.
4. Melissa Gronlund, ’’Inventory/ A Pedantry of Nouns: From an Army of Ants to a Zeal of Zebra”, în Cabinet'. A
Quarterly of Art and Culture, issue 41,2011, p. 10.
5. Joseph Haslewood, Literary Researches into the History of Book of Saint Albans, London, White and Cochrane,
1810, p. 6; of. Raphael Holinshed, 77?e Chronicles of England, Scotlande, and Irelande, vol. 2,1577.
6. J. P. Brooke-Little, An Heraldic Alphabet, London, Robson Books, 1985, p. 26. .

Vox Libri, Nr. 1 (70) ■ 2024 7