Page 10 - VoxLibri70

VlII-lea, reformă care a inclus un atac fără precedent asupra acestor lăcașuri de cult și închinare,
ducând la dispariția lor și, implicit, la pierderea arhivelor mănăstirești. La puțin peste două
decenii după Holinshed, juristul John Man wood (ț 1610), în eseul său, intitulat A Treatise and
Discourse of the Lawes of the Forrest, din 1598, scrie că autorul ar fi fost un monke (monk
„călugăr”)7 însă, realitatea istorică pare să fie alta, din moment ce despre Dame Juliana Bernes

8
.
se afirmă că existența ei nici macat nu poate fi probată, chiar dacă, în unele contribuții din anii
'50 ai secolului al XX-lea, s-a afirmat că s-ar fi născut într-o familie de bună condiție, devenind
pasionată de sport și de cultivarea unui jurnal intim9 - desigur, acesta din urmă privit ca o specie
literară aparte a genului memorialistic10. Alte surse, în special cele de istorie locală, contestă
.
statutul de egumeniță al acesteia, considerând-o o simplă viețuitoare a așezământului monahal11 *
Totuși, numele Julianei apare la finalul tratatului de vânătoare, Explicit Dam Juliana
Barnes [de data aceasta nu Bernes] in her boke of huntyng, cu statut de colofon, iar, în acest fel,
ea poate fi presupusa autoare doar a tratatului de vânătoare, nu a cărții întregi. Am scris
presupusa, din cauza faptului că în unele manuscrise nu apare numele ei, iar în altele, tot
anterioare apariției cărții tipărite, se întâlnește formula Barnes.
în schimb, tratatul despre vânătoarea cu șoimi nu menționează niciun nume. Dacă,
totuși, se dorește cu tot dinadinsul să i se găsească un (presupus) autor acestei cărți, atunci cel
mai potrivit ar fi acel misterios Schoolmaster Printer 2.
Se afirmă că acest incunabul, în totalitatea sa, s-a dorit a fi un manual de educație
curtenească, iar dincolo de o serie întreagă de argumente, la care autorul acestor rânduri
subscrie, mai trebuie adăugat încă un reper: structura cărții. După cele două tratate, după cum s-a
văzut, primul despre arta vânătorii cu șoimi, celălalt despre arta vânătorii, amândouă „ocupații”
rezervate exclusiv nobilimii în Evul Mediu, urmează tratatul de heraldică. Or, heraldica era-cel
puțin teoretic și la nivelul acelor secole - un domeniu care privea, tot așa, doar nobilimea, iar
atenția acordată celor două secțiuni ale acestui ultim tratat, anume Liber Armorum („Cartea
despre steme”; despre „armoarii”) și Boke of Blasyng of Arms („Cartea blazonării/descrierii
stemelor”), confirmă aserțiunea conform căreia toate capitolele cărții priveau instruirea
vlăstarelor nobilimii engleze în coordonate sociale specifice; nu încape nicio îndoială că
incunabulul în discuție intră, într-adevăr, în categoria literaturii curtenești.
Acest al treilea tratat al cărții, despre coot-armuris - sau, în limbaj actual, despre coat(s)
of arms —art ca subiect stemele, cu alte cuvinte, heraldica. în ediția din 1881 a acestei The Boke
of Saint Albans se poate citi următoarea formulare, tipică pentru un început în universul

7. Vemon F. Snow, ’’Four Centuries of Holinshed's Chronicles (1577-1977)”, în The Courier, Syracuse University
Library Associates, vol. XIII, nr. 3&4,1976,pp.3-27,la p. 3.
8. Rachel Hands, ’’Juliana Berners and the Boke of St. Albans”, în The Review of English Studies, 18, nr. 72,1967, p.
383.
9. Man orie Gray Wynne, ’The Boke of St. Albans”, în 77?e Kz/e University Library Gazette, nr. 26, issue 1, 1951, pp.
3-4.
10. Desigur, se poate reflecta asupra subiectului, inclusiv prin prisma acestui crâmpei bibliografic: Eugen Simion,
Ficțiunea jurnalului intim, vol. I: Există o poetică a jurnalului?, vol II: Intimismul european, vol. III: Diarismul
românesc, București, Univers Enciclopedic, 2001.
11. William Page (ed.), A History of the County of Hertford, vol. 4, London, 1971, pp. 422-426; William Dugdale et
al., Monas t icon Angli can urn, London, 1840, p. 363; cf. Guliei mi Dugdale, Monastic on Anglicarum sivc, Pandcctac
coenobiorum Benedictinorum, Cluniacensium, Cisterciensium, Carthusianorum a primordiis ad eorum usque
dissolutionem [...] in tribus voluminibius annis 1655,1644 et 1673.

yoxLibh, Nr. 1 (70) - 2024 8