Page 21 - VoxLibri nr.1 (78), 2026
P. 21

Profesiune si vocaţie



       Cenuşăreasa ca făcând parte dintr-un gen aparte din literatura chineză tradiţională, cunoscut ca
       zhiguai.  Apărut în  China dinastiei  Han  (206-220),  genul  acesta literar  s-a dezvoltat în timpul
       dinastiei Wei-Jin (220-265) şi s-a maturizat în vremea dinastiei Tang (618-907), cu precizarea că
       textele zhiguai conţin relatări despre întâmplări supranaturale, miracole, transformări misterioase
       etc. Din acest motiv, se consideră că Ye Xian a fost prelucrată de un intelectual al dinastiei Tang -  şi,
       într-adevăr,  Tuan  Ch'eng-shih/Duan  Chengshi  a  fost  un  intelectual,  poet  şi  demnitar11  în
                                                                                        ,
       coordonatele  unui  sistem  în  care  erudiţii-birocraţi  promovau  prin  examen  toate  posturile

                                         1

                                         1
       disponibile  în  administraţia  imperială12 -   care  era  conştient  că povestea  sa  avea  nevoie  de
       credibilitate, din pricină că genulfolosit [zhiguai], o înregistrare a ciudăţeniilor, era menit să aibă
       un caracter istoriografic.  Spre a înţelege demersul autorului din vechime, se cuvine precizat că
       zhiguai,  privit de contemporani ca înrudit istoriografiei, era considerat un important gen literar,

                                                        4
                                                        .
       alături de poezie, în opoziţie cu statutul minor al ficţiunii131
              Specialiştii  susţin că istoriografia chineză are  o  lungă tradiţie,  cu debut în  mileniul  al
       IIII-lea î. Hr., fiind domeniul în care istoriile dinastice au servit drept  reper al scopurilor politice şi
       culturale.  Istorii  oficiale,  precum Ershisi Shi  („Douăzeci  şi  patru  de  istorii  dinastice”),  corpus
       fundamental al istoriografiei chineze, redactate de istoricii de Curte, urmau un format standard,
       unul ce includea genul analelor istorice puse în slujba dinaştilor, respectiv biografii pentru restul
       cititorilor. Aceste istorii dinastice au fost compilate de-a lungul a două milenii (din secolul al II-lea
       î.  Hr.  până în  secolul  al XVIII-lea)  şi  au fost legate  de gândirea confucianistă în care  se pune
       accentul pe moralitatea conducătorului şi pe rolul istoriei ca instrument de educaţie etică.
              Astfel, nu este de mirare că istoriografia veche a Chinei oferă inclusiv bogate informaţii de
       istorie  intelectuală14.  De  altfel,  relativ  recentele  abordări  privind  studiile  tradiţionale  non-
       occidentale,  abordări care extind orizontul de cercetare al acestora, consideră că (şi) istoriografia
       chineză poate fi inclusă în studiile de profil15.



















       11. Alexei Ditter, ’’Conceptions of Urban Space in Duan Chengshi's Record ofMonasteries and Stupas”, în Tang Studies,
       nr. 29, 2011, pp. 62-83, la p. 64.
       12. Ittu, op. cit., p, 19.
       13. Moioli, op. cit., p. 4.
       14. Yuri Pines, ’’Irony, Political Philosophy, and Historiography: Cai Ze's Anecdote  in Zhanguo ce Revisited”, în Studia
       OrientaliaSlovaca, nr. 17. 2, 2018, pp. 87-113, la p. 88.
       15. Youzheng Li, ’’Modem Theory and Traditional Chinese Historiography”, în Nachrichten der Gesellschaftfur Natur-
       und Volkerkunde Ostasiens. e. V (NOAG), Heft 167-170, 2000-2001, pp. 181-204, la pp. 183-185.


                                                 !9
       V o x   L i b r i ,   N r .   i   ( 7 8 )   -   2 0 2 6
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26