Page 20 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Profesiune si vocaţie

prezintă un bagaj bogat de simbolisme extrem-orientale. Ye apare ca un nume de familie comun,
dar înseamnă şi „frunză”. Xiăn înseamnă „limită”, „margine”, „restricţie”, însă, sub raport
simbolic, semnifică „cea modestă”, dar şi „cea retrasă”, sugerând o natură blândă, în ton cu
personajul Cenuşăreasa1.
Acum cred că putem înţelege motivele pentru care scriitoarea americană Adeline Yen Mah
- care mărturiseşte că a avut o copilărie precum cea a Cenuşăresei, crescută de o mamă vitregă şi
aspră - şi-a intitulat romanul autobiografic „Frunze căzute” şi, tot aşa, putem presupune ce resorturi
au mânat-o să publice, doi ani mai târziu, Chinese Cinderella, cu statut de ediţie revăzută a
romanului autobiografic respectiv.
Versiunea chinezească include un festival regal - în cea românească, petrecerea se
desfăşoară la reşedinţa împăratului - la care, spre surprinderea mamei şi surorii sale, Ye Xian
participă îmbrăcată somptuos, iar, la final, părăseşte în grabă locul, însă, în acele momente, îşi
pierde un pantof. Regele To-han - nu fiul acestuia, ca în varianta românească - începe să caute
posesoarea condurului pierdut şi, după o serie de întâmplări, unele de o cruzime extrem-orientală, o
află pe Ye Xian şi se căsătoreşte cu ea, făcând-o soţia-principală. De precizat că povestea nu trebuie
citită doar ca o relatare a vieţii unei tinere tratate ostil de mama şi sora vitregă, ci ca o structură
narativă cu etapele orfană, umilinţă, ajutor, transformare, recunoaştere, răsplată, una cu valori
confucianiste şi taoiste, precum pietatea filială (xiao), armonia cu natura şi justiţia cosmică.
Dacă am menţionat mai sus demersul lui Arthur Waley, cel de romanizare a numelor,
trebuie precizat că englezul nu a fost un deschizător de drumuri în acest domeniu; în 1294,
franciscanul Giovanni da Montecorvino a ajuns la Hanbalaik (Khanbalic; azi Beijing), capitala
dinastiei Yuan, dinastie mongolă care a domnit asupra Chinei între 1271 şi 1368. Despre activitatea
sa de misionariat aflăm din corespondenţa pe care această faţă bisericească a purtat-o cu cei de
8

acasă, din Europa catolică7. Giovanni da Montecorvino a fost urmat de iezuiţi, numele lui Matteo
Ricci (Li Ma-tou sau Li Matou în chineză; 1552-1611) fiind un reper în acest sens, italianul
încercând o transcriere fonetică a limbii chineze în alfabet latin9.
Mai târziu, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au mai fost încercări de prezentare şi
explicare, în limba latină, a limbii chineze pentru cititorul european. Demersul în discuţie a inclus
împrumuturi ale categoriilor gramaticale greco-latine, care aveau menirea de a analiza, explica,
preda şi învăţa o limbă atât de diferită de orice altă limbă vorbită în Europa. De menţionat aici cea
mai veche gramatică mandarină scrisă în latină, Grammatica linguae sinensis, de Martino Martini
(compilată între 1653 şi 1656, dar publicată numai în 1696), urmată de Notitia linguae sinicae, de
Joseph Henri de Premare, compilată şi publicată în 172010.
Am arătat mai sus că, în conformitate cu opiniile unor autori, Yen Xian ar fi fost iniţial o
poveste populară, în schimb, sinologii, fără să conteste statutul iniţial al acesteia, consideră

7. Mila Moioli, Ye Xian and her sisters. The role ofa Tang story in the Cinderella Cycle, Venezia, Universită Ca' Foscari,
2018, p. XV
8. Fritz-Heiner Mutschler, ’’Latin a World Language? China as Test Case”, în E. Della Calce, P. Mocella, S. Mollea (eds.),
New Perspectives in Global Latin: Second Conference on Latin as a Vehicle o f Cultural Exchange Beyond Europe.
Berlin, De Gruyter, 2025, pp. 53-68, la p 55.
9. Constantin Ittu, Florilegiu bibliologic: peregrin cu incunabula von Brukenthal, Sibiu, Editura Muzeului Naţional
Brukenthal, 2023, p. 186.
10. Anna Di Toro, Luisa M. Paternico, ”From Martini to Premare: Early analytic Descriptions of Mandarin Chinese in
Latin”, în E. Della Calce, P. Mocella, S. Mollea (eds.), New Perspectives on Global Latin, Berlin, De Gruyter, 2025, pp.
165-195.
1 8
V o x L i b r i , N r . i ( 7 8 ) - 2 0 2 6