Page 20 - VoxLibri nr.1 (78), 2026
P. 20

Profesiune si vocaţie



       prezintă un bagaj bogat de simbolisme extrem-orientale. Ye apare ca un nume de familie comun,
       dar  înseamnă  şi  „frunză”.  Xiăn  înseamnă  „limită”,  „margine”,  „restricţie”,  însă,  sub  raport
       simbolic,  semnifică  „cea modestă”,  dar  şi  „cea  retrasă”,  sugerând  o  natură blândă,  în ton  cu
       personajul Cenuşăreasa1.
              Acum cred că putem înţelege motivele pentru care scriitoarea americană Adeline Yen Mah
       -  care mărturiseşte că a avut o copilărie precum cea a Cenuşăresei, crescută de o mamă vitregă şi
       aspră -  şi-a intitulat romanul autobiografic „Frunze căzute” şi, tot aşa, putem presupune ce resorturi
       au  mânat-o  să publice,  doi  ani  mai  târziu,  Chinese  Cinderella,  cu  statut  de  ediţie  revăzută a
       romanului autobiografic respectiv.
                Versiunea chinezească include  un  festival  regal  -  în  cea românească,  petrecerea  se
       desfăşoară la reşedinţa împăratului -  la care,  spre  surprinderea mamei  şi  surorii  sale, Ye  Xian
       participă îmbrăcată somptuos, iar, la final, părăseşte în grabă locul, însă, în acele momente, îşi
       pierde un pantof. Regele To-han -  nu fiul acestuia, ca în varianta românească -  începe să caute
       posesoarea condurului pierdut şi, după o serie de întâmplări, unele de o cruzime extrem-orientală, o
       află pe Ye Xian şi se căsătoreşte cu ea, făcând-o soţia-principală. De precizat că povestea nu trebuie
       citită doar ca o relatare a vieţii unei tinere tratate ostil de mama şi sora vitregă, ci ca o structură
       narativă cu etapele orfană,  umilinţă,  ajutor,  transformare,  recunoaştere,  răsplată,  una cu valori
       confucianiste şi taoiste, precum pietatea filială (xiao), armonia cu natura şi justiţia cosmică.
              Dacă am menţionat mai  sus  demersul  lui Arthur Waley,  cel  de  romanizare  a numelor,
       trebuie  precizat  că  englezul  nu  a  fost  un  deschizător  de  drumuri  în  acest  domeniu;  în  1294,
       franciscanul Giovanni da Montecorvino a ajuns la Hanbalaik (Khanbalic;  azi Beijing), capitala
       dinastiei Yuan, dinastie mongolă care a domnit asupra Chinei între 1271 şi 1368. Despre activitatea
       sa de misionariat aflăm din corespondenţa pe care această faţă bisericească a purtat-o cu cei de
                              8

       acasă, din Europa catolică7. Giovanni da Montecorvino a fost urmat de iezuiţi, numele lui Matteo
       Ricci  (Li Ma-tou  sau Li Matou  în  chineză;  1552-1611)  fiind un  reper în  acest  sens,  italianul
       încercând o transcriere fonetică a limbii chineze în alfabet latin9.
              Mai târziu, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au mai fost încercări de prezentare şi
       explicare, în limba latină, a limbii chineze pentru cititorul european. Demersul în discuţie a inclus
       împrumuturi ale categoriilor gramaticale greco-latine, care aveau menirea de a analiza,  explica,
      preda şi învăţa o limbă atât de diferită de orice altă limbă vorbită în Europa. De menţionat aici cea
       mai veche gramatică mandarină scrisă în latină, Grammatica linguae sinensis, de Martino Martini
       (compilată între 1653 şi 1656, dar publicată numai în 1696), urmată de Notitia linguae sinicae, de
       Joseph Henri de Premare, compilată şi publicată în 172010.
              Am arătat mai sus că, în conformitate cu opiniile unor autori, Yen Xian ar fi fost iniţial o
       poveste  populară,  în  schimb,  sinologii,  fără  să  conteste  statutul  iniţial  al  acesteia,  consideră

       7. Mila Moioli, Ye Xian and her sisters. The role ofa Tang story in the Cinderella Cycle, Venezia, Universită Ca' Foscari,
       2018, p. XV
       8. Fritz-Heiner Mutschler, ’’Latin a World Language? China as Test Case”, în E. Della Calce, P. Mocella, S. Mollea (eds.),
       New Perspectives in  Global Latin: Second Conference  on Latin as a  Vehicle o f Cultural Exchange Beyond Europe.
       Berlin, De Gruyter, 2025, pp. 53-68, la p 55.
       9.  Constantin Ittu, Florilegiu bibliologic: peregrin cu incunabula von Brukenthal,  Sibiu, Editura Muzeului Naţional
       Brukenthal, 2023, p. 186.
       10. Anna Di Toro, Luisa M. Paternico, ”From Martini to Premare: Early analytic Descriptions of Mandarin Chinese in
       Latin”, în E. Della Calce, P. Mocella, S. Mollea (eds.), New Perspectives on Global Latin, Berlin, De Gruyter, 2025, pp.
       165-195.
                                                 1  8
       V o x   L i b r i ,   N r .   i   ( 7 8 )   -   2 0 2 6
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25