Page 17 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Pagina bibliofilului

judicios Nicolae Iorga -, care s-a prelungit până la noi cătinel, cu blândeţe, aproape în anonimat, şi
care ne luminează vieţile noastre de popor aflat deopotrivă în Occidentul latin şi în Orientul
bizantin. Suntem „o enclavă latină la porţile Orientului” este de părere Acad. Ioan-Aurel Pop într-
un interviu pe https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/caderea-constantinopolului/ .
În opinia sa, „lovitura de graţie a fost dată în anul 1204 prin Cruciada a IV-a „când creştinii
i-au bătut pe creştini, când caii cavalerilor creştini au pătruns în Sfânta Sofia, cea mai mare şi mai
vestită biserică creştină din lume (ctitoria împăratului Iustinian), cea care a rămas aproximativ
1.000 de ani în fruntea bisericilor creştine. Marea Schismă s-a petrecut la 1054, dar conştientizarea
sa de către public, de către mase, are loc numai după 1204. De-atunci se naşte un fel de ură
necreştinească faţă de
„papistaşii” cei semeţi şi
barbari în Est şi faţă de
„ s c h i s m a t i c i i ” cei
încăpăţânaţi şi mândri în
V est. U ra a c e a s t a
ireductibilă s-a prelungit
secole la rând şi nu s-a
putut atenua decât vag
a tu n c i când tu r c ii
otomani au ameninţat
toată Europa. O grupare
din Bizanţ, din ajunul
asediului celui mare,
prefera însă ocuparea
păgână decât stăpânirea
„papistaşă”. (Idem)
P o t r i v i t
c u n o s c u t u l u i
b i z a n t i n o l o g
academicianul Emilian
Popescu (1928-2020),
acest imperiu a căzut din mai multe motive: lupta de la Manzikert din 1071, când turcii intră în Asia
Mică; rivalitatea dintre dinastiile bizantine Paleologii şi Comnenii, care pe rând au făcut alianţe cu
turcii pentru a-şi învinge adversarii; Cruciada a IV-a din anul 1204, când cruciaţii occidentali atacă
Constantinopolul şi îl jefuiesc; orgoliul papei care a trecut cu vederea peste atrocităţile acestora, nu
i-a încurajat pe bancherii veneţieni, florentini şi genovezi să acorde sprijin militar pentru Bizanţ.
Aceste motive şi faptul că Imperiul era anacronic într-o lume ce se schimba rapid şi nu a
fost capabil să se adapteze la noile realităţi geopolitice, militare şi economice ale secului al XV-lea,
au dus la acest sfărşit inevitabil.

*5
V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6