Page 13 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Pagina bibliofilului

Cuvintele, pe care cel „înfiat într-o lume de cuvinte” şi
devenit „fântânar” al acestora le struneşte în cel mai uluitor
mod cu putinţă, se caută, se găsesc, se alătură unele altora, se
îngemănează şi transmit stări sufleteşti cu precizia unui
seismograf. Amintirea unor trecute iubiri, trecerea nemiloasă a
timpului, jocul de umbre şi lumini al vieţii de zi cu zi, căutarea
lui Dumnezeu, neliniştea în faţa necunoscutului, misterul
vieţii şi al morţii, nostalgia anilor ce nu se mai întorc şi un lung
convoi de gânduri, toate alcătuiesc temele acestor minunate
poeme-meditaţie de o impresionantă profunzime spirituală.
Fiecare rând are valoarea unui aforism, o gândire esenţializată
şi concentrată în forţa expresivă a cuvintelor cărora „surugiul”
acestora le dă drumul în lume ca să ne bucure pe noi, cititorii, şi
să ne ofere prilej de meditaţie.
„Poeţii sunt un fel de coşari, nu numai înlesnind
căldura în casele oamenilor, ci şi plutind deasupra oraşului, văzând ce nu vede cel umblător pe jos.”
Asta ne spune poetul Aurelian Sârbu, iar noi vedem imediat, cu ochii minţii, celebre tablouri ale lui
Marc Chagall cu personaje în zbor şi în auz ne sună acorduri din acel lento învăluitor al Primei
simfonii de Gustav Mahler. De ce? Pentru că poezia este pictură, este muzică, este visare, este
plutire dincolo de această lume. Asta ne învaţă acest profund şi dăruit poet „înfiat într-o lume de
cuvinte”, care s-a „pricopsit cu o desagă de cuvinte, cu o mână de jar şi cu o ploscă cu licoare din
izvorul harului şi al înţelepciunii”.
Înaintea unor asemenea cărţi, ne plecăm cu respect şi spunem „Carte frumoasă, cinste cui
te-a scris!”

Aurelian Sârbu

Interiorul umbrei
Poeme

1 1
V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6