Page 11 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Pagina bibliofilului

autorul arhicunoscutului şi iubitului roman Dama cu camelii, avea o „superstiţie”: nu începea să
scrie până nu asculta înainte cântecul pianului.
WILLIAM FAULKNER (1897-1962), scriitor american ale cărui opere l-au făcut
celebru nu doar în America: Zgomotul si furia (1929); Lumină de august (1932); Absalom,
Absalom! (1936); Nechemat în ţărână (1948)... Lui William Faulkner i-a plăcut atât de mult să bea
în timp ce scrie, încât pe mormântul său se află două sticle de Jack Daniels şi Mint Julep.

GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880), scriitor francez, autorul
cunoscutului roman Doamna Bovary (1856), dar şi al cărţii Educaţia
sentimentală (1869). În viaţa de zi cu zi Flaubert era pur şi simplu
obsedat de ziua de marţi, pe care o considera fatidică în sensul că
respectiva zi din calendar nu doar că nu-i aducea nimic bun, dar chiar îl
ruina. Ca exemplu: orice ar fi achiziţionat şi orice hotărâre ar fi luat în acea
zi de marţi, consecinţa era neşansă şi mâhnire. De asemenea, Flaubert nu
scria decât cu ferestrele deschise larg, chiar şi în anotimpurile mai reci, ca
să poată auzi susurul râului din nordul Franţei, explica el, iar după ce
considera că totul s-ar „lega” cât de cât în textul scris, lua foaia, se ridica în
picioare, începea să mărşăluiască prin camera de lucru şi recitea cu voce
puternică ceea ce scrisese.

THEOPHILE GAUTIER (1811-1872), a fost un scriitor francez,
la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le
Capitaine Fracasse (1863), devine unul dintre teoreticienii „artei pentru
artă" şi unul dintre maeştrii şcolii parnasiene. Dintre cărţile lui Gautier,
amintim: Cafetiera (1831); Călătorie în Spania (1843); Honore de Balzac
(biografie) (1859); Călătorie în Rusia (1866); Amintiri din teatru, artă şi
critică (1903). Da, multe cărţi a publicat acest autor, curiozitatea fiind că
el nu folosea deloc semne de punctuaţie!, conform informaţiei din
Ilustraţiunea Romană (1931), şi scria, ca obligat de un precept, pe colţul
unei mese din atelierul imprimeriei gazetei La Presse, fără să fie cât de
puţin stânjenit de zgomotul specific unui asemenea loc de muncă, ca să nu
mai spunem că, în general, manuscrisele sale erau foarte corect redactate.

JOHANN W OLFGANG VON GOETHE (1749-1832),
scriitor german, gânditor important şi om de ştiinţă, personalitate
proeminentă a culturii universale. Dintre cărţile publicate: Suferinţele
tânărului Werther (1774); Ifigenia în Taurida (teatru) (1779); Egmont
(1787); Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister (1795): Ucenicul vrăjitor
(1797); Faust I (1808); Faust II (1832). Goethe credea în influenţa
decisivă a stelelor în traiectoria vieţii marilor bărbaţi. Era interesat de
configuraţia stelelor care îi prezidaseră naşterea, la 28 august 1749, „în timp
ce răsuna al doisprezecelea ceas al amiezii şi cerul era favorabil pentru că
Jupiter şi Venus priveau soarele cu un aer periculos.” Goethe, autorul acestor
cuvinte, le considera pe cele două planete protectoare ale destinului său.

9
V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6