Page 16 - VoxLibri nr.1 (78), 2026
P. 16

Pagina bibliofilului



              Timp de mai multe săptămâni, tunul
       Basilic a tras asupra zidurilor, dar în datorită
       ratei de reîncărcare cu muniţie foarte scăzute,
       bizantinii  reuşeau  să  repare  majoritatea
       zidurilor distruse.   Otomanii  au  asaltat
       frontal zidurile de apărare dar au fost respinşi
       cu mari pierderi, au încercat apoi să pătrundă
       săpând tunele, nici aşa nu au reuşit deoarece
       au fost distruse de apărători.
              G en eralu l  geno v ez  G iovani
       Giustiniani, unul dintre comandanţii armatei
       bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi
       absenţa lui de pe metereze a provocat panică
       în   râ n d u l  a p ă r ă to r il o r .  (C ă d e re a
       Constantinopolului -  Vintilă Corbu).
              Apoi  a  urmat  lovitura  de  graţie.
       Kerkaporta, una dintre porţile mici ale zidului
       interior a rămas deschisă, printr-o neglijenţă
       de  neînţeles  şi,  fără  să  întâmpine  vreo
       împotrivire,  un  detaşament  de  ieniceri
       pătrunde  în  interiorul  oraşului  căzând  în
       spatele apărătorilor aflaţi pe ziduri.
              Câţiva luptători îi zăresc pe turci în
       spatele  propriilor  rânduri  şi  în  mod  fatal
       răsună un  strigăt care în orice  luptă este  mai  ucigător decât toate tunurile,  strigătul  unui  zvon
       mincinos: „Oraşul a căzut!” - (Op. Cit. p )
              Acest  strigăt  zdrobeşte  orice  rezistenţă,  armatele  de  mercenari  care  se  cred  trădate,
       părăsesc posturile pentru a se salva în port şi pe corăbii. Armata otomană pătrunde apoi în oraş unde
       însuşi împăratul Constantin al XI- lea a condus ultima apărare murind cu sabia în mână şi abia a
       doua  zi  trupul  său  a  fost  găsit  într-o  grămadă  de  cadavre  şi  recunoscut  după  încălţămintea
       împodobită cu un vultur de aur.
              Sultanul Mahomed al II-lea a permis trupelor sale  să prade oraşul timp de trei zile,  s-a
       răzgândit văzând distrugerile cauzate după o zi, jaful, violurile şi omorurile asupra marii părţi a
       locuitorilor  (din  populaţia  estimată  la  50000  abia  jumătate  au  scăpat  în  mometul  opririi
       atrocităţilor).
              Constantinopolul a devenit marea capitală a Imperiului Otoman, iar biserica Hagia Sofia
       (Biserica Sfintei Înţelepciuni) a fost transformată în moschee, dar biserica ortodoxă greacă a fost
       neatinsă şi patriarhul Ghenadius Scholarius al II-lea a fost numit Patriarhul Constantinopolului.
              În aceste condiţii Mahomed al II-lea se credea acum succesorul Împaratului Roman, s-a
       autointitulat „Kaizer-Rum”, dar a fost supranumit “Mehmed Cuceritorul”.
              După căderea Constantinopolului întregul  Orient şi o bună parte  din Balcani  (Albania,
       Bosnia, Kosovo, o parte din Bulgaria au devenit musulmane).
              Din fericire, a rămas lumea „Bizanţului după Bizanţ” -  cum a spus frumos şi a demonstrat



                                                 14
       V o x  L i b r i ,   N r .   1  ( 7 8 )   -   2 0 2 6
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21