Page 18 - Revista VoxLibri nr. 77

Bucuria credinței

CONSTANTIN NECULA

Limitele culturii și cultura limitelor.
O analiză „fișată” a condiției umane în
post-modernitate

Introducere: Paradoxul expansiunii monumente. Însă limita ca atare rămâne. Un
umane referat despre cultură trebuie să recunoască
Întreaga istorie a umanității poate fi faptul că actul creator este, de fapt, un strigăt de
interpretată ca o luptă continuă împotriva revoltă împotriva timpului. Limita culturii
limitelor. De la primele unelte de piatră până la apare acolo unde limbajul devine neputincios
algoritmii de inteligență artificială, trecând prin în fața non-existenței.
Marea Revoluție Tehnică a Epocii Bronzului, de
departe cea mai fascinantă evoluție a firii umane, 1 .2 . L im it a co mu n ică rii ș i
cultura a reprezentat mecanismul prin care „Babilonul” contemporan
specia noastră a încercat să „îmblânzească” O altă limită este cea a limbajului.
natura și să depășească constrângerile biologice. Deși cultura se bazează pe comunicare,
Totuși, acum, în secolul al XXI-lea, ne traductibilitatea perfectă a experienței umane
confruntăm cu un paradox: pe măsură ce este imposibilă. Există o „zonă de tăcere” în
capacitățile noastre culturale se extind, lovim în fiecare individ pe care nicio formă culturală nu
limitele unor bariere noi, pe care tot omul și o poate exterioriza complet. În era globalizării,
societatea sa le-au creat. Tema „Limitele culturii paradoxal, abundența de informație a dus la o
și cultura limitelor” ne invită să explorăm unde fragmentare culturală; avem mai multe
se termină puterea transformatoare a spiritului mijloace de comunicare, dar o înțelegere
uman și unde ar trebui să înceapă auto-restricția reciprocă tot mai limitată.
conștientă.
2. Criza Hybris-ului: Când cultura
1. Ontologia limitei: De ce cultura nu ignoră limitele
poate fi infinită? În Grecia Antică, conceptul de hybris
Cultura este un ansamblu de semne și desemna mândria nemăsurată care sfida legile
simboluri menit să ofere sens existenței. Însă, divine sau naturale. Omul modern a
oricât de sofisticată ar fi o civilizație, ea se transformat hybris-ul într-o valoare culturală
lovește de limite intrinseci pe care niciun progres sub masca „progresului nelimitat”.
tehnologic sau artistic nu le poate anihila.
2.1. Tehnica și depășirea umanului
1.1. Finitudinea și „scutul simbolic” Cultura tehnologică actuală tinde spre
Cea mai severă limită a culturii este transumanism, încercând să elimine limitele
moartea. Filosofi precum Martin Heidegger au corpului (îmbătrânirea, boala, limitele
argumentat că omul este o „ființă-spre-moarte” cognitive). Totuși, această dorință de a forța
(Sein-zum-Tode). Cultura încearcă să mascheze limitele biologice ridică întrebări etice
această realitate prin religie, artă sau fundamentale: dacă eliminăm limitele care ne

Nr. 4 (77) - 2025 16