Page 16 - Revista VoxLibri nr. 77

Ars legendi

jucăria rusească matrioșka. Nu în ultimul rând, niciuna dintre aceste micronarațiuni care întrerup
diegeza primară și conferă scriiturii aspectul de roman-în-roman nu este terminată, ci, dimpotrivă,
suspendată în punctul culminant, ceea ce reprezintă o inovație în modelul general de structurare a
unei narațiuni, scurtcircuitat de către romancierul italian: dacă o narațiune canonică, tradițională, se
derulează în cinci timpi – o expozițiune (situația inițială, de echilibru), perturbată de un eveniment
declanșator (intriga), o desfășurare a acțiunii, un punct culminant și un deznodământ (o situație
finală prin care se restabilește echilibrul periclitat) –, microromanele din Dacă într-o noapte de
iarnă un călător nu sunt duse până la capăt, în sensul că sunt întrerupte după consumarea primilor
doi timpi narativi, într-o desfășurare „care poate conține toate evoluțiile posibile” 12
În al treilea rând, în romanul lui Calvino, prefiguram o reflecție programatică asupra actului
lecturii și al scrierii. Spre exemplu, personajele centrale, Cititorul și Cititoarea, înțeleg diferit actul
de a citi: dacă Cititorul preferă cărțile cu o acțiune antrenantă, care să îl țină cu sufletul la gură,
privind lectura ca pe o modalitate de divertisment, Cititoarea reprezintă o fire schimbătoare, ale
cărei preferințe de lectură se modifică pe parcursul narațiunii. În mod ironic, romancierul italian
actualizează, inițial, prin intermediul personajului feminin, tocmai modalitatea de raportare la lume
tipic realistă, pe care o deconstruise, deja, modernismul: „–Prefer romanele – adăugă ea – care mă
fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat. Îmi dă o satisfacție
specială să știu că lucrurile sunt făcute în acel mod determinat și nu altminteri, chiar lucrurile
13
oarecare, care în viața reală îmi par indiferente.” și, într-un alt pasaj, cartea este privită ca „un lucru
solid, care există, față de experiența trăită, care-ți scapă printre degete, discontinuă,
14
controversată” , pentru ca, în alt paragraf, să se raporteze, subversiv, la modelul consistenței
ontologice propus de operele moderniste: „Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume
15
consistentă, densă, minuțioasă.” , exact opusul a ceea ce face Calvino prin pluristratificarea
ontologică a lumilor romanești.
Totodată, scriitorul italian formulează reflecții asupra diferențelor dintre lectura
silențioasă, în gând, și lectura cu voce tare: „A asculta pe cineva citind cu voce tare nu seamănă
deloc cu cititul în gând. Când citești, te poți opri și sări unele fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva
citește, e dificil să faci să coincidă atenția ta cu ritmul lecturii celuilalt: vocea ori e prea grăbită, ori
16
prea tărăgănată.” , precum și asupra dificultăților de a-ți apropria, în calitate de cititor, un text
tradus: „Să asculți, însă, pe cineva traducând dintr-o altă limbă implică o doză de ezitare în alegerea
17
cuvintelor, o doză de imprecizie și de provizoriu.” , cu o accentuare a pluralității de semnificații și a
travaliului interpretativ al lectorului. În egală măsură, datorită unei strategii de punere-în-abis,
18
ridicată, de asemenea, la scară ontologică , Calvino descrie, prin comentarii metanarative, chiar
modelul de construct romanesc pe care îl propune în Dacă într-o noapte de iarnă un călător, ca o
carte care nu s-a scris încă și de care ar avea poftă Cititoarea: „Cartea pe care aș avea acum poftă s-o
citesc e un roman în care se simte apropierea povestirii, ca un tunet confuz încă, a destinului istoric

12. Italo Calvino, op. cit., p. 211.
13. Ibidem, p. 48.
14. Ibidem, p. 51.
15. Ibidem, p. 61.
16. Ibidem, p. 91.
17. Italo Calvino, op. cit., p. 91.
18. Strategia punerii-în-abis funcționa și în modernism, dar în limitele modelului epistemologic propus de acesta. Pentru
exemplificare, a se vedea analiza tabloului lui Lily Briscoe, din articolul meu dedicat romanului Spre Far al
Virginiei Woolf, publicat în Vox Libri, nr. 1 (62), 2022, p. 5-10.
Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 14