Page 10 - Revista VoxLibri nr. 77

Dialogul ideilor

Formulările agresive nejustificate și acuzațiile aduse specialiștilor în arheologie, istorie,
lingvistică, dar și preluarea trunchiată a unor realități discreditează autoritățile și specialiștii care
și-au bazat afirmațiile pe argumente științifice, confirmate de-a lungul vremii, impunând o cenzură
științifică.
Toți acceptăm argumentul istoric al războaielor de cucerire a Daciei de către romani, dar
unii comentează realitatea lingvistică edificatoare. Se știe că veteranii, care terminau serviciul
militar au fost împroprietăriți în Dacia, și-au întemeiat familii mixte, s-au căsătorit cu femeile dace,
iar limba latină populară (vulgară) s-a folosit ca limbă oficială și în administrație, justiție, școli etc.
Așa se explică fondul principal de cuvinte preponderent latin ( 60%) al limbii române (terra – țară,
panem - pâine, homo – om, campus - câmp, cantare – a cânta), structura gramaticală (genurile,
cazurile, conjugările, sintaxa etc.) și multele cuvinte derivate (silvicultură - silva, puericultură –
puer) etc. S-au păstrat și unele cuvinte din vocabularul dacilor (mazăre, viezure, grumaz etc.), ceea
ce nu a afectat romanizarea rapidă. Împrumuturile succesive, de-a lungul timpului, din slavă
(reprezentând 20 % din fondul principal lexical), apoi turcă, franceză, acum engleză, sunt
explicabile prin contactele istorice.
Romanii au imprimat în provincii geniul lor civilizator, au lăsat drumuri, terme, amfiteatre,
temple, au scris literatură și au lăsat o istorie scrisă și materială încorporată în cultura universală.
Aceasta nu înseamnă că poporul român ar fi inferior altor popoare, dar a te strădui mereu să te dai
mai presus de adevăr și de evidențe este un simptom reprobabil de derută culturală. Mult întârziatele
cercetări arheologice din Munții Orăștiei confirmă ocupațiile, cultura și felul de viață al dacilor, dar
și prezența romanilor cuceritori, cu care localnicii și-au continuat traiul. Ampla lucrare a doamnei
Aurora Pețan, doctor în istorie și filologie, cercetător în cadrul Academiei Române, dezvoltă
„marea aventură a redescoperirii Sarmizegetusei Regia”, prea multă vreme neglijată. Primul
volum, „Sarmizegetusa Regia-Redescoperirea cetății” conține dovezi ale vieții dacilor autohtoni,
care limpezesc multe necunoscute ale istoriei noastre, mai ales că noi susținem calitățile
incontestabile ale dacilor băștinași, convinși de energiile benefice care s-ar revărsa dinspre
Sarmizegetusa Regia, dar acceptăm și argumentele științifice ale specialiștilor apreciați, surprinși
de implicarea celor de pe alte meleaguri în istoria limbii și a poporului nostru.
Deși nu ne considerăm specialiști în acest domeniu, reproșăm unor înflăcărați adepți ai
„dacismului” că ei confundă ipotezele cu certitudinile.

Bibliografie :
Acad. Ioan-Aurel Pop, Arheologia memoriei - Despre vechimea numelui de Țara Românească sau Valahia
(România), în revista „Alba Iulia Cultural”, nr. 11, 2017, p. 3 -8.
Acad. Ioan-Aurel-Pop, Arheologia memoriei ( Dezinformarea...), în revista „Alba Iulia Cultural”, nr. 6,
2017, p. 3 -11.
Acad. Ioan Aurel Pop, Arheologia memoriei - Elogiul Limbii Române, în revista „Alba Iulia Cultural”, nr. 10,
2018, p. 3-6.
Nicolae Densușianu, Dacia preistorică, Editura Arhetip, București, 2002.
Mihail Diaconescu, Antologie de literatură dacoromană – texte comentate, Editura Corifeu, București, 2004.
Dumitru Loșonți, Convingeri și propuneri etimologice, Editura Academiei Române, București, 2021.
Aurora Pețan, Sarmizegetusa Regia, 1. Redescoperirea cetății, Editura Dacica, Alun, 2018.
Al. Rosetti – Schiță de istorie a limbii române de la origini și până în zilele noastre, Editura Albatros,
București, 1976.

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 8