Page 7 - Revista VoxLibri nr. 77

Dialogul ideilor

ajuns deja sau încă nu? „Epopeea lui Ghilgameș” și „De veghe în lanul cu secară” se însoțesc poate
doar în universul meu de lectură cu mediocra „La noi în Viișoara”, a lui Sadoveanu, iar urmările
acestor trei lecturi mă individualizează și ele cu puterile lor. Rămânând la experiența personală,
mărturisesc că uneori abandonez un proiect de lectură de lungă durată din pricina unei mustrări de o
clipă pe care mi-o transmite numele unui autor și titlul cărții sale, pe care le zăresc fugitiv în privirea
de rutină pe care mi-o arunc zilnic prin biblioteca personală. Extrag volumul, îl citesc, apoi mă
întorc la vechiul proiect. Ca mine mai procedează și alți iubitori de literatură, desigur, numai că din
raftul bibliotecii lor (și ea diferită de a mea) vor extrage mereu alte și alte volume. Așadar, mereu și
mereu alte diferențieri între noi.
Am expus mai sus doar câteva situații particulare ale relației ce se instituie între cititor și
carte, deducând apoi și urmările lor. Dar mai sunt mii și mii de alte conjuncturi, întâmplări care
complică puzzle-ul individual și colectiv al lecturii.
De pildă, prietenii care îți recomandă o carte, pe care apoi o discutați cu fervoare; lansările
de la târguri și saloane de profil, care te pot decide să începi chiar de azi lectura volumului mult
lăudat; achizițiile pe care le faci tot atunci și ale căror coperte le deschizi deîndată sau după mulți,
mulți ani; obligațiile școlare nesuferite, când în loc să bați mingea cu prietenii, trebuie să citești
„Concert din muzică de Bach”; lecturile din anii de facultate; volumele de critică și istorie literară
parcurse profesional, cu creionul în mână, făcând sublinieri și extrăgând citate; sau rugămintea de a
prezenta o carte publicului, deci de a o și citi în prealabil; ori volumul dăruit de un poet puțin
cunoscut, ale cărui versuri le citești doar tu și poate alți doi-trei prieteni ai săi... Dar ce să mai spun
despre relecturi, care și ele ne modifică profilul individual de cititor.
Tocmai întrucât am pătruns pe teritoriul libertății depline, cel al lecturii; tocmai întrucât
oricând dorim ne este permis aici să ne dedulcim din fructele oricărui pom (care e tot un „pom al
cunoașterii”, însă al frumosului și utilului), tocmai întrucât odată intrați aici ne întâmpină o
infinitate de atracții; tocmai descoperind că prin actul lecturii ne construim propriul univers interior
– tocmai prin toate acestea și altele laolaltă ne forjăm o bună parte din unicitatea și alteritatea
noastră umană.
Ceea ce mie, unuia, îmi creează un sentiment de mare bucurie, generată de conștiința
existenței celuilalt cititor, atât de diferit față de mine, dar care, cu cuvintele lui Baudelaire, este
„mon semblable, mon frère”. Ei bine, această mare sărbătoare a lecturii e cu putință prin cele două
daruri miraculoase despre care aminteam la începutul acestor rânduri: cel al cuvântului măiastru
pus într-o carte de un scriitor, din filele căreia cititorul se înnobilează grație darului miraculos al
lecturii. Să petrecem deci pe cinste, fiecare în felul său unic!

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 5