Page 16 - VoxLibri_76_2025

Profesiune și vocație

interesantă paralelă între poetul nostru național și marele poet renascentist italian Dante Alighieri.
A obținut specializarea internațională în Ecologie Umană la Universitatea din Padova,
într-un consorțiu cu alte șapte universități europene străine. Este master în Inginerie Teritorială la
Facultatea de Inginerie a Universității din Padova, cu o teză despre studiul de fezabilitate al
tunelului Matese dintre Molise și Campania. După ce a câștigat concursul de mobilitate
profesională de la Ministerul Educației din Italia, Giuseppe Pace s-a alăturat Ministerului
Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale (MAECI), care i-a atribuit catedrele de la Liceul
Tehnologic „Transilvania” din Deva.
În 2001, Societatea Științifică din Argentina l-a onorat cu funcția de corespondent
Național. Alte asociații și academii științifice l-au avut ca membru activ: Societatea Italiană de
Ecologie Umană, Societatea Italiană de Ecologie Peisagistică, Academia de Științe Naturale din
Veneția, Accademia Officinalis Veneta. Alte calificări obținute de prof. Pace sunt: predarea
științelor experimentale în școala europeană la Universitatea din Padova; predarea limbii italiene ca
a doua limbă la Universitatea pentru Străini din Perugia, Ministerul Învățământului din România și
Institutul Cultural Italian din București. Preocuparea și competența sa în analiza mediului l-au
condus spre îmbrățișarea viziunii ecocentrice (centrată pe mediu) a lui Alain Pavè de la
Universitatea din Lyon, contrară viziunii antropocentrice tradiționale (centrată pe om) și nici
viziunii biocentrice (centrată pe viață) a școlii anglo-saxone.
La Deva, profesorul Giuseppe Pace a fost o prezență permanentă în viața culturală a
diferitelor asociații, precum Asociația Scriitorilor din Județul Hunedoara, iar scrierile sale au apărut
și în publicații precum Ardeal Literar, Călăuza noastră, Vox Libri, Libraria, Art Emis, Insieme și
Semne-Emia. A fost și jurnalist la ziarul Călăuza noastră, o publicație media condusă de regretații
soți Valeriu Bârgău și Mariana Pândaru, pe teme culturale legate de materiile pe care le preda la
Liceul „Transilvania”.
Giuseppe Pace nu s-a considerat niciodată cel mai bun profesor, dar studenții și elevii săi îl
laudă, atât pentru modul accesibil și atașant în care explică ceea ce predă, cât și pentru faptul că le
permitea întotdeauna învățăceilor săi să aleagă liber mai multe teme incitante, chiar unele nebazate
pe îndoieli științifice. Aceasta nu implică o slăbiciune a alegerii, ci un angajament profund față de
adevăr, față de ceea ce este obiectiv și just pentru umanitate și pentru transformarea ei din subiect în
cetățean, creator al propriului mediu de viață. În viziunea profesorului Pace, munca de cercetare a
mediului se desfășoară direct în zona locală: prin observare, intervievare, ascultare și participare la
dezvoltarea sa inovatoare, dar și prin studierea arhivelor. Dintre numeroasele sale lucrări publicate,
amintim: „Italia și România. Geografie, analogii regionale și ecologie umană”, „O privire asupra
Devei și Județului Hunedoara; Dacii de ieri, dacii de azi”, „Vampirii și România”. Studiile sale
despre România le-a concretizat inițial în patru eseuri și peste 100 de articole pe care le-a făcut
cunoscute la numeroasele simpozioane naționale și internaționale la care a participat. Cercetările
profesorului Pace în domeniul ecologiei umane sunt aplicate în Italia, România, Germania, Africia
de Est, inclusiv Kenya, India, China și SUA. Studiile sale despre mediu sunt deosebit de interesante
- peste 100 dintre articolele sale au cuvântul „mediu” în titlu, iar multe altele conțin sintagma
„ecologie umană”.
Giuseppe Pace se consideră cetățean al lumii, dar și cetățean al orașului Deva care l-a
găzduit și i-a recunoscut meritele, oraș de care profesorul Pace s-a îndrăgostit din tot sufletul. Iar
,
amintirile sale despre anii petrecuți aici, în cele 1500 de zile și nopți le sintetizează cu multă căldură
astfel: „Toate aceste amintiri le păstrez ca într-o amforă prețioasă pe care, din când în când, atunci
când mi se face dor de anii mei hunedoreni, o deșert și retrăiesc cei patru ani de viață petrecuți în
acest minunat județ.”
13
Nr. 3 (76) - 2025