Page 13 - VoxLibri_76_2025

Profesiune și vocație

Primul tipograf care se cuvine a fi amintit în tot acest context este Joseph Lorenz von
Kurzböck (1736-1792) căruia Maria Theresia îi va acorda, la 14 februarie 1770, un privilegiu pe
douăzeci de ani spre a tipări cărți românești. O altă personalitate din universul tipografiilor vieneze
a fost Johann Thomas Edler von Trattner (1719-1798), cu precizarea că, deși nu a tipărit carte
românească, și-a creat, cu sprijin iezuit, un adevărat imperiu tipografic și editorial nu numai în
Austria, ci și în Transilvania, la Sibiu. După moartea lui von Kurzböck, tipografia va fi preluată de
Ștefan Novacovici, care a primit un privilegiu pe cinsprezece ani pentru tipărirea cărților românești
de școală.
Însă istoria cărților românești tipărite la Sibiu, în sudul Transilvaniei – cărți ce vor ajunge și
în Bucovina Habsburgică – începe teoretic cu Johann Barth junior (1702-1782), care își va dota
tipografia, moștenită de la tatăl său, Johann Barth senior (1670-1746), cu litere chirilice. Am
introdus cuvântul teoretic deoarece acest Barth nu a reușit să le folosească niciodată. Afirmația se
bazează pe faptul că la un control efectuat la tipografie, în 1772, au fost inventariate atât litere
grecești, cât și chirilice, toate nefolosite, potențialul românesc fiind fructificat ceva mai târziu de
5
fiul său, Petrus Barth (1745-1801) .
*
În privința primei tipografii din Bucovina Habsburgică în care s-au tipărit cărți în limba
română, cea de la Cernăuți, personalitatea care se remarcă încă de la început a fost Petru Ekhardt
6
(Peter Echard, Ekart) . Prima sa tipăritură – de fapt, prima carte în limba română apărută în
Bucovina Habsburgică – va fi un catehism mic trilingv, român - rus - german, apărut în 1804,
7
tipăritură urmată, tot în 1804, de un Octoih, apărut la Cernăuți, prin tipograful Petru Ecard . Este
vorba despre carte aparținând literaturii devoționale în universul religios răsăritean (ortodox), o
8.
carte de cântece religioase, aranjate pe opt glasuri și care acoperă întreg anul liturgic
În 1807, Petru/Peter Ekhardt a tipărit o Carte de pravilă, cu alte cuvinte, una care avea
subiect legile timpului (s-au tipărit la Petru Echard, privileghiet/ tipograf al Bucovinii). Conform
unor opinii, textul a fost tradus de Ioan Budai-Deleanu, una dintre personalitățile marcante ale
9
Școlii Ardelene . Desigur, se ridică întrebarea cum a ajuns să fie tipărită în Bucovina traducerea
unui transilvănean? La un moment dat, Ioan Budai-Deleanu va părăsi Transilvania și se va stabili la
Lemberg/ Lvov, unde, în 1796, va ajunge consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție pe care o
10
va deține toată viața . Așa se explică acest demers tipografic din 1807 – este adevărat, nu din
Galiția, ci din Bucovina vecină –, demers tipografic bazat pe traducerea menționată mai sus.
În 1808 va vedea lumina tiparului Estract din gramatica germano-română, datorat lui
11
Anton de Marki, cu precizarea că Petru/Peter Ekhardt va tipări și o a doua ediție în 1810 .

5. Ittu, op. cit., p. 8.
6. Eva Mârza, Florin Bogdan (coord.), Repertoriul tipografilor, gravorilor, patronilor, editorilor cărților românești:
1508-1830, Sibiu, Astra Museum, Techno Media, 2013, pp. 101-102.
7. Ioan Chindriș, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca Elisabeta Tatay, Otilia Urs, Bogdan Crăciun, Roxana Moldovan, Ana
Maria Roman-Negoi (eds.), Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei tradiții/
Old Romanian Book in the Habsburg Empire (1691-1830). Recovery of a Cultural Tradition, Cluj-Napoca: Editura
Mega, 2016, pp. 590-592.
8. Ene Braniște, Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Caransebeș, Editura Diecezană,
2001, p. 324.
9. Chindriș et al., op. cit., p. 592.
10. Eugenia Dima, Gabriela E. Dima, Traducătorii români și traducerile laice din secolul al XVIII-lea, Iași, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, pp. 79-82.
11. Chindriș et al., op. cit., pp. 594-597.
10
Nr. 3 (76) - 2025