Page 10 - VoxLibri_76_2025

Dialogul ideilor

Paler. Nu auzisem de acest nume și nici revistei cu pricina nu îi parcursesem până atunci coloanele.
Impresionat de cuvintele laudative la adresa publicației și a comentariului inteligent pe care criticul
literar îl făcuse acelui roman, m-am grăbit să o cumpăr cu prilejul primei „învoiri” (cum se numeau
în liceul militar cele câteva ore când, fie sâmbăta, fie duminica puteam pleca în oraș și gusta dulcea
libertate pierdută prematur). A fost cea dintâi publicație culturală pe care am deschis-o și de care
continui să fiu legat și astăzi. Consistența articolelor, grupajele de versuri, scriitura artistă,
inteligentă m-au cucerit instantaneu și atunci am simțit întâia oară imboldul de a ajunge cândva să
pot scrie și eu un articol tot atât de cuceritor cum îmi apăreau cele scrise de Nicolae Manolescu,
Eugen Simion, Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu și mulți, mulți alții.
Dacă debutul meu cu un astfel de articol pe teme literare a trebuit firesc să mai aștepte, nu
același lucru s-a întâmplat cu descoperirea celorlalte reviste de cultură ce apăreau la începuturile
anilor `80 ai veacului trecut. Convorbirile literare ieșene, revista craioveană Ramuri, Ateneul din
Bacău mi-au devenit în adolescență companioni favoriți. Ceva mai târziu am descoperit și
excelenta revistă Secolul XX, care mi-a lărgit mult orizontul cultural, ce se cam cantonase în zona
literară. Așa a apărut și interesul pentru artele plastice, dar și pentru Magazinul istoric, pe care nu-l
prindeam la Craiova, dar mi-l cumpăra conștiincios tatăl meu, astfel că găseam în vacanțe cele mai
recente numere, a căror lectură îmbogățea conținutul atent verificat al manualelor de istorie.
Apropo de părinți, ai mei chiar mă certau că bună parte din banii pe care mi-i trimiteau ei lunar îi
cheltuiam, la chioșcurile de ziare și la librăriile din Craiova, pe cărți și reviste culturale. Am realizat
mai târziu că astfel am făcut atunci cea mai necesară și mai profitabilă investiție de bani, timp și
energie intelectuală: cea în propria educație, care a rodit neîntârziat și continuă să rodească și astăzi.
Intimitatea cu revistele de cultură, pe care am dobândit-o în timp, a sporit profesional când
mi-a fost aprobat proiectul unei alte emisiuni de radio, care s-a numit Reviste și cenacluri literare și
pe care am susținut-o ani buni alături de prozatoarea și colega de microfon Victoria Dragu Dimitriu,
a cărei semnătură ați întâlnit-o adeseori și în paginile revistei Vox Libri. Am alcătuit în timp, prin
dialogul cu directorii și redactorii-șefi ai revistelor noastre de cultură, un fel de istorie radiodifuzată
a publicisticii românești, de la Dacia literară pornind, trecând prin incredibilul nostru interbelic și
ajungând în stricta contemporaneitate. Am șters colbul, cum spunea poetul, dar nu de pe mucedele
pagini ale revistelor de odinioară, ci de pe filele vii care au dat seama de viața și activitatea culturală
a epocilor în care au apărut. La fel, despre viața, lumea și importanța cenaclurilor literare le-a vorbit
ascultătorilor, cu mult har și foarte documentat, doamna Victoria Dragu Dimitriu.
Grație acestor pagini ale revistelor de cultură, cu apariție săptămânală, lunară sau
trimestrială, cum e și cazul revistei Vox Libri (ca să revin la aniversata noastră publicație), pulsul
unei culturi devine constant și continuă neîntrerupt. Fie că vorbim de grupaje de versuri, fragmente
de proză, cronici de întâmpinare, pagini memorialistice, eseuri savante ori reportaje de la
desfășurarea unor manifestări culturale, tot ceea ce reunește o revistă de cultură în cuprinsul filelor
ei reprezintă oxigenul de care are vitală nevoie fiecare celulă a acestui complex organism ce se
numește cultură. Cine crede că o cultură poate trăi și fără revistele ce apar pe hârtie, sunt difuzate la
radio și tv sau, mai nou, în online, publicații ce îi sunt dedicate și o slujesc - nu doar că se înșală
amarnic, dar acela jignește truda, talentul, inteligența, convingerile intime ale atâtor și atâtor
scriitori, redactori, finanțatori și cititori, câți de fapt și-au dat întâlnire de-a lungul veacurilor în
intimitatea revistelor de cultură.
O astfel de intimitate culturală ne oferă de douăzeci de ani și Vox Libri, revistă căreia îi urez
viață lungă și rodnică. La Mulți Ani, Vox Libri!

7
Nr. 3 (76) - 2025