Page 9 - VoxLibri_76_2025

Dialogul ideilor

CONSTANTIN CRISTIAN BLEOTU

Intimitatea revistelor de cultură

ărturisesc că împlinirea în devenisem eu însumi realizatorul unei alte
acest octombrie a celor emisiuni de publicistică literară, și anume
M două decenii de existență și Revista literară radio. Știam, deci, din proprie
apariție neîntreruptă a trimestrialului Vox Libri experiență câtă nevoie are o publicație de
îmi trezește la viață nu doar unele amintiri mai cultură, fie ea pe hârtie, ori difuzată pe unde
vechi ori mai noi, ci și imboldul de a le mărturisi hertziene, de colaboratori cu condei măiestru și
cititorilor chiar în paginile revistei aniversate, la pe care să te bazezi à la longue. Acceptarea
care sunt onorat să colaborez de ceva vreme. De colaborării mele la Vox Libri este deci
pildă, rememorez cu nostalgie prima întâlnire cu consecința asumării unei provocări în planul
actualul redactor-șef, doamna Denisa Toma, scrisului, dar mai ales a unei datorii pe care
prilejul fiind cel al întâlnirilor anuale pe care noi, înțelegeam că o am eu însumi față de propriii
realizatorii radioprogramului Tentații culturale, mei colaboratori la Revista literară radio. Care
le propuneam ascultătorilor fideli ai emisiunii. de ani și ani participau entuziaști la emisiune,
Cred că era pe la începutul anilor 2000, încă pregătindu-se, alocând din timpul și energia lor
uceniceam în ale radiofoniei, iar dialogul pe care creatoare fără a fi plătiți, dar convinși fiind,
l-am avut atunci cu dânsa mi-a oferit primul desigur, că sunt astfel parte a unui mecanism
feed-back substanțial despre așteptările, complex, care nu își permite repaus. Îmi venise
satisfacțiile și insatisfacțiile unui ascultător în deci și mie rândul la acest exercițiu de
„carne și oase”. Observațiile și propunerile ei solidaritate culturală, de camaraderie
vizau întreg tronsonul de emisiuni ale postului redacțională, care continuă cât timp o revistă
Radio România Cultural, ceea ce a constituit o apare și pe care cei din afara acestei bresle nu
plăcută surpriză pentru micul nostru colectiv prea îl pot înțelege (întrebarea: „Cum, și nu ți
redacțional. Am păstrat deci legătura, dialogând se plătesc aceste articole pe care le semnezi?”,
telefonic, foarte curând mai apoi dânsa mi s-a pus și mie când și când.)
adresându-mi invitația personală de a participa Dar această amintire tocmai
ca jurnalist la una dintre edițiile Salonului de mărturisită le-a trezit la viață pe altele, mult
carte hunedoreană. A fost atunci rândul meu să- mai vechi, legate tot de publicațiile de cultură.
mi rostesc așteptările, satisfacțiile și Eram în al treilea an de liceu militar când am
insatisfacțiile legate de desfășurarea propriu- aflat, de la un foarte tânăr locotenent, despre
zisă a evenimentului. Nu mult timp după aceea existența și excelența revistei România
am primit, tot telefonic, invitația de a deveni literară. Ne-a vorbit cu mult entuziasm câtorva
colaborator al revistei hunedorene Vox Libri, ca dintre noi, despre care aflase că citeam „pe sub
semnatar și titular al rubricii „Dialogul ideilor”. bancă” la diferite ore plictisitoare, despre
Am acceptat nu doar întrucât mă simțeam excelenta receptare critică a romanului „Viața
onorat, ci mai ales pentru că, între timp, pe un peron”, a unui scriitor pe nume Octavian

6
Nr. 3 (76) - 2025