Page 14 - VoxLibri_76_2025

Profesiune și vocație

În contextul multilingvismului din Imperiul Habsburgic – iar Bucovina nu a făcut excepție
– apariția unei gramatici bilingve, în cazul acesta, una germano-română a fost un demers firesc, unul
în concordanță cu politicile generale privind învățământul, practicate de autoritățile imperiale de la
centru, din Viena. Estract din gramatica germano-română era destinat atât cadrelor didactice, cât și
funcționarilor administrativi din Bucovina Habsburgică spre însușirea limbii române. Autorul,
Anton de Marki, s-a născut în Transilvania, la Târgu Mureș, a urmat studii tot în Transilvania, la
Sibiu, iar ca un bun cunoscător al limbilor română și germană, se va consacra mai târziu organizării
învățământului românesc în Bucovina.
De altfel, el a fondat Școala Normală din Cernăuți, în 1784, a întocmit primul orar școlar în

1789, s-a orientat, în demersurile sale școlare, după Comenius, cariera fiindu-i încununată cu
12

statutul de inspector școlar în Bucovina . Cu toate bunele intenții ale autorului, după apariția
Gramaticii germano-română apare reproșul că, fiind exclusiv teoretică și, astfel, neavând o parte
13
pentru exerciții, îi descurajează pe străinii interesați să învețe limba română .
Desigur, exemplele ar putea continua, lista de mai sus nefiind una completă, însă se cuvine
precizat că în peisajul tipografic bucovinean au apărut și calendare în limba română, un nume de
referință în acest domeniu fiind cel al lui Vasile Țintilă (1790-1840), învățător în localitatea natală
din Bucovina, în Tereblecea, aflată nu departe de actuala graniță dintre Ucraina și România. În
demersul său a fost influențat de calendarele germane, de structura acestora, primul calendar
românesc din Bucovina, cel din 1809, apărând în tipografia lui Petru Ekart, iar cel de-al doilea, în
1811 – fără ca acesta să fie ultimul –, cu precizarea că publicațiile lui Țintilă nu sunt doar
14
instrumente de măsurat timpul, ci și vehicule de cultură, educație și identitate populară .
În linii mari, principalele tipărituri apărute la Cernăuți pot fi grupate în cărți de cult
(Catehismul mic trilingv și Octoih), literatură didactică (Estract din gramatica germano-română),
respectiv în texte juridice (Carte de pravilă, Cartea legilor, Pravila căsătoriei). Ca repere general-
istorice, tipărirea cărții românești atât în sudul Transilvaniei, cât și în Bucovina Habsburgică intra în
preocupările generoase ale Iluminismului, promovat de suveranii din Casa von Habsburg, suverani
care cârmuiau un imperiu multietnic, multilingvistic și pluriconfesional.

12.Valerian I. Procopciuc, „Învățători în viața literară și culturală a Bucovinei istorice” în Analele Bucovinei, VI, 2, 1999,
pp. 291-302, la p. 293.
13. Romulus Ionașcu, Gramaticii români. Tractat istoric, Iași, Institutul de Arte Grafice, 1914, p. 156.
14. Vasile I Schipor, Calendare și almanahuri românești din Bucovina (1811-1918), Contribuțiile lor la propășirea
cultural-națională a românilor din Bucovina, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, pp. 23-24.
11
Nr. 3 (76) - 2025