Page 9 - Vox_Libri_1_2025

Profesiune și vocație

spre a se putea tipări cărți în limba română cu alfabet chirilic. Beneficiarii au fost tipografii Joseph
Lorenz von Kurzböck (1736-1792), Johann Thomas von Trattner și Ștefan Novacovici. Primul
dintre aceștia, von Kurzböck va beneficia de un privilegiu de la Maria Theresia, unul primit la 14
februarie 1770 pentru o perioadă de două decenii. Devenise profesionist în 1755, an în care a preluat
tipografia Universității din Viena de la tatăl său, iar pentru noua sa misiune, cea de tipograf al
cărților românești, el va fi sponsorizat chiar de împărăteasă, inclusiv la turnarea seturilor de litere
4
chirilice .
O altă personalitate din universul tipografiilor vieneze a fost Johann Thomas Edler [nobil]
von Trattner (1719-1798), cu precizarea că, deși nu a tipărit carte românească, și-a creat, cu
susținere iezuită, un adevărat imperiu tipografic și editorial cu mori de hârtie, turnătorie de litere,
librării nu numai în numeroase orașe ale Austriei habsburgice, ci și la Sibiu. Din tipografia sa, din
cea a lui Ioannis Thomae Trattner, cum apare în tipărituri, au ieșit lucrări de interes pentru români,
precum Nicolaus Olahus, Hungaria et Atila, Viena, 1763, apoi Regulae Directivae, în 1774, pentru
școlile sârbești și românești neunite (ortodoxe), nu în ultimul rând, Ratio Educationis (1777), legea
care a dus la înființarea școlilor românești din Ardeal pe principii felbigeriene, cu alte cuvinte, după
cele implementate de pedagogul și naturalistul silezian Johann Ignaz von Felbiger (1724-1788),
5
invitat de Maria Theresia, în 1774, spre a reforma învățământul din Imperiul Habsburgic .
După decesul relativ prematur al lui von Kurzböck, Ștefan Novacovici va prelua tipografia
acestuia, primind un privilegiu pe cincisprezece ani. Acolo, la Viena, el va tipări, printre altele,
6
Adunarea Cazaniilor, în 1793, tradusă din sârbă , apoi se va muta la Buda, unde va fi foarte activ tot
7
în tipărirea de carte românească, în special manuale și literatură devoțională . Tipografia de la Buda
este importantă pentru istoria cărții românești vechi, mai precis a tipăriturilor din această categorie,
deoarece din 1780, când apare aici prima carte în limba română, Katekizmul csel mare – sau, cu
8
titlul complet, Katekizmul csel mare ku aentrebaery și raeszpunszuri tokmit – și până la 1830 au
9
ieșit de sub teascuri numeroase cărți în limba română sau în alte limbi, dar cu autori români .
Desigur, este vorba despre tipografia fondată în 1577 la Târnavia (azi în Slovacia), care a fost
mutată la Buda în 1777, împreună cu Universitatea, căreia, peste doi ani, Maria Theresia îi va
acorda privilegiul editării manualelor didactice pentru întreaga Ungarie – tipărind astfel în
șaisprezece limbi –, tipografia scoțând cărțile de școală în toate limbile cerute, ceea ce îi asigura un
10
venit însemnat și statornic (Andrei Veress) .
Cum producția inițială, vieneză, de carte românească nu acoperea cererea, autorităţile

4. Ioan Chindriș, Niculina Iacob, Eva Mârza et al., Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830).
Recuperarea unei identități culturale, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2016, pp. 37-38.
5. Ibidem, p. 46; Wolfgang Brezinka, „Österreichs Pflichtschullehrer und ihre Ausbildung im Spannungsfeld zwischen
Staat und Kirche: 1774-1869”, în Tomas Kasper, Ehrenhard Skiera, Gerald Grimm (Hrsg.), Lehrerbildung im
europäische Kontext: Anfänge, sozio-kulturelle Bedingungen, Ausbildungsprofile und Institutionen, Bad Heilbrunn,
Verlag Julius Klinkhard, 2019, pp. 27-43, la pp. 32-34;
6. Eva Mârza, Florin Bogdan (coord.), Reperoriul tipografilor, gravorilor, patronilor, editorilor cărților românești (1508-
1830), ediția a II-a, revziuită și adăugită, Sibiu, Astra Museum, Techno Media, 2013, p. 218.
7. Liliana Popa, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată, Sibiu–Bonn, Schiller Verlag/ Editura Schiller, 2010, p. 55.
8. Ioan Chindriș, „Cartea românească veche la Budapesta”, I, în Acta Musei Napocensis, II, 33, 1996, pp. 215-229, la p.
226.
9. Anca Elisabeta Tatay, „Incursiune în gravura cărții românești vechi de la Buda (1780-1830)”, în Danubius, XXVI,
Galați, 2008, pp. 251-262, la p. 251.
10. Idem; cf. Andrei Veress, „Tipografia românească din Buda”, în Boabe de grâu, III, nr. 12, 1932, p. 593.

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 7