Page 6 - Vox_Libri_1_2025

Dialogul ideilor

prima pagină despre vizita de stat a Tovarășului prin nu știu ce țară africană și despre golurile lui
Dudu Georgescu în poarta echipei F. C. Argeș.
Cât privește revistele noastre de cultură, absolut toate erau obligate să consacre
„Tovarășului și Tovarășei” articole omagiale de ziua lor de naștere și să insereze fragmente
semnificative din Cuvântările ținute în fața altor „tovarăși” de partid și de stat cu prilejul
congreselor, plenarelor și conferințelor partidului unic. Puținele numere din an ce erau eliberate de
această corvoadă (de care se fereau toți redactorii, dar care totuși trebuia făcută de un „sacrificat”) se
puteau deschide cu editoriale interesante, literare, culturale într-adevăr. E o realitate că doar acestea
din urmă erau parcurse cu interes de cititori și comentate, întrucât aduceau un suflu nou în
dezbaterea de idei, atâta câtă era cu putință și îngăduită pe atunci.
Dar tot un fapt cert e și acela că articolele de fond „pe linie”, amintitele „cuvântări” aveau
de asemenea cititorii lor. Puțini, desigur, în țară. Cu atât mai puțini în afara țării (iar aici trimit la
specialiștii posturilor de radio Europa liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle, adică aceia care,
cunoscând dedesubturile politice și stilistica redactării cuvântărilor și a articolelor de fond, puneau
sub lupă ideologică și decriptau sensurile de adâncime ale articolelor de fond, pentru noi,
ascultătorii emisiunilor transmise în eter.) Și asta pentru că fie refuzam să citim asemenea alcătuiri
absolut indigeste, de propagandă comunistă, fie eram convinși că e inutil efortul de a înțelege ceva
ce nu se va regăsi în realitatea trăită de facto. Asta ar fi de reținut ca un prim popas în excursia
noastră ce pornește de la „condeierul” de partid al ziarului din România comunistă și ajunge în
dreptul „influencerului” lumii globale de azi.
Mai apoi, în primii ani după Revoluția din decembrie 1989, editorialul (în sfârșit eliberat de
constrângeri și poncife) și-a trăit epoca sa de glorie, zeci și zeci de ziare și reviste apărând parcă
pentru a-și lua revanșa după anii de obnubilare comunistă. Nu știu dacă a fost redactată la noi o
monografie a editorialelor din anii `90, dar ar fi necesară din perspectivă sociologică, a istoriei
ideilor politice și a „dumiririi” noastre întru cele ale libertății, democrației, pluripartitismului.
Publicațiile apărute în acei ani erau de toate orientările, din toate domeniile, reflectau toate
pasiunile, convingerile, credințele, aspirațiile noastre. Judecate in corpore, toate acele publicații
par a se constitui într-un fel de „foaie de temperatură a pacientei numită Publicistica”, intrată în
sfârșit în convalescență după aproape o jumătate de secol de boală ideologic-comunistă.
„Articolul de fond”, această sintagmă de tristă aducere aminte, a dispărut încet-încet din
uzanța limbajului gazetăresc și, odată cu ea, toată acea limbă de lemn, ale cărei așchii îi demascau
de îndată pe criptocomuniștii acelor ani atât de agitați socialmente, atât de fecunzi dacă-i privim din
perspectivă gazetărească. Editorialul devine acum port-drapelul fiecărei publicații, iar editorialistul
– „mintea brici”. Așa se face că mulți dintre noi am trecut brusc de la refuzul obstinat al lecturii
articolului de fond comunist la lectura nesățioasă a editorialelor post-decembriste.
Mass-media acelor ani (și numesc aici televiziunea, radioul, ziarele și revistele de cultură) a
contribuit enorm la formarea noului nostru profil civic, aș spune chiar civilizațional, iar importanța
editorialului, a opiniei editorialistului a fost incontestabil imensă.
Ei bine, această întâietate a început să-i fie contestată, la început timid, apoi tot mai apăsat,
odată cu apariția Internetului și a ceea ce numim azi social-media. După ce i-am cântat prohodul
ideologului de partid și de gazetă „peceristă” de odinioară, după ce l-am aclamat pe editorialistul
îndrăzneț, vizionar al primelor decenii postdecembriste, iată-l și pe el, și discursul său „îmbrâncit”
de pe podium de „influencerul” anilor 2000. Apariția Internetului a uimit pur și simplu

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 4