Page 4 - Vox_Libri_1_2025

Editorial

Denisa Toma
Denisa Toma

Efigiile lunii ianuarie

rima lună a anului are două zile câte ori va răsfoi istoria neamului său la
devenite emblemă pentru fiecare pagina lui 11 februarie şi stigmatizarea acelei
P român: 15 și 24 ianuarie. Ambele la negre felonii va răsări pururea în memoria
fel de dragi inimilor noastre: ziua poetului generaţiilor, precum în orice an răsare iarba
național și ziua Unirii Principatelor Române. lângă mormântul vândutului Domn.”
Mihail Eminescu și Domnul Cuza au (Timpul, 27 februarie 1882)
meritul uriaș de a fi contribuit esențial la O statuie și o efigie. Doi mari eroi ai
ridicarea spirituală și, respectiv, la propășirea românilor. La Deva, Eminescu și Cuza parcă
materială a poporului român. Amândoi trebuie s-ar fi întâlnit ca să vorbească despre soarta
considerați pe bună dreptate drept ctitori de țară românilor, despre viitorul țării.
și iubitori de popor. Dar ei s-au întâlnit și în realitate la 1
La Deva, amintirea lor este păstrată ianuarie 1870, când un grup de studenţi în
parcă cu un plus de pioșenie. În Parcul Cetății, frunte cu Eminescu l-a vizitat pe surghiunitul
Eminescu îi așteaptă pe cei care îl iubesc, îi recită domn la reşedinţa lui din Döbling, în
versurile, îi aștern flori la picioare. Cu ani în apropiere de Viena, pentru a-i adresa urări de
urmă, într-un București înfrigurat, scriitorul Geo Anul Nou și a-i cânta colinde. (apud Al
Bogza mergea în fiecare zi de 15 ianuarie la Florin Țene, Curierul Național, ianuarie
statuia Poetului din fața Ateneului și îi oferea o 2025).
garoafă roșie. Ideea de patrie, dragostea sinceră și
La noi, după sărbătorirea lui Eminescu profundă pentru pământul căruia îi aparținem
la statuia sa din Parcul Cetății, la câteva zile, ne răzbat ca o lumină vie în tot ceea ce au făcut
aducem aminte și de trecerea prin târgușorul acești doi mari adevărați eroi și martiri ai
Deva de la mijloc de secol XIX a Domnului Cuza românilor. Despre Eminescu, Slavici a scris
și de popasul făcut cu Elena Doamna la Hanul că „a fost cel mai adevărat reprezentant și cel
Mare pe zidul căruia se află efigia ce amintește mai zelos propagator al simțământului de
acest episod trist și nedemn pentru cârmuitorii de unitate națională la noi.”
atunci ai tinerei Românii. Același lucru, cuvânt cu cuvânt, se
Momentul 11 februarie 1866 Eminescu poate spune și despre Domnul Cuza, mai ales
îl amintește așa: „Vor trece veacuri şi nu va exista în niște vremuri în care unitatea națională
român căruia să nu-i crape obrazul de ruşine de este vitală și ne ajută să nu rătăcim drumul.

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 2