Page 12 - Vox_Libri_1_2025

Profesiune și vocație

CONSTANTIN NECULA

Daruri, datorii și schimburi reciproce.

Fundamentele economiei palațiale în Micene,
Epoca Bronzului Târziu
- liniile unui posibil studiu de caz -

1. Introducere 2. Cadru teoretic

Societățile palațiale din Egeea- Conceptul de reciprocitate, așa cum a
remarcabil prezentate de Nicolas Platon fost definit de Marcel Mauss în celebra sa
(1988)-, active în perioada Epocii Bronzului lucrare Eseu despre dar (1925), se referă la
Târziu (c. 1600–1100 înaintea erei noastre), au schimburile sociale în care dăruirea, primirea
reprezentat forme avansate de organizare și returnarea unui dar creează relații de
politică, economică și socială. Centrele precum obligație între indivizi sau grupuri. Astfel de
Micene, Pylos sau Knossos au constituit poli de schimburi nu sunt lipsite de interes economic,
putere care controlau teritorii vaste, desfășurau însă nu pot fi reduse la o logică de piață, căci
activități agricole, artizanale și comerciale, și implică obligații morale, simbolice și
mențineau relații complexe cu alte entități din politice. Karl Polanyi (1957), în viziunea sa
spațiul mediteraneean. În acest context general despre economia ca proces „instituit”,
Fr. Matz (1969) sesiza și consemna că, subliniază că în societățile premoderne
economia nu era exclusiv un proces de economia este integrată în rețelele sociale,
schimburi comerciale sau monetare, ci un religioase și politice, funcționând prin
ansamblu de relații sociale, codificate prin mecanisme precum reciprocitatea și
obligații, daruri și datorii. Bunurile circulau nu redistribuția, nu prin piață liberă.
doar pentru a satisface nevoi materiale, ci și În acest cadru teoretic se înscrie și
pentru a întări relații sociale, a marca statutul și analiza lui Nakassis et al. (2016), care
a regla ierarhii. Articolul de față își propune să chestionează viziunea clasică asupra
analizeze rolul reciprocității în cadrul economiei palațiale ca fiind strict birocratică
sistemului economic palațial micenian, pornind și centralizată. Autorii propun o viziune în
de la contribuția teoretică și empirică a lui care reciprocitatea – adică schimbul de daruri
Nakassis, Galaty și Parkinson (2016), și datorii – continuă să funcționeze ca un
completată de perspectivele lui Kelder (2009) principiu de bază al interacțiunilor
și Peyronel (2014), care aduc în discuție economice, chiar și în contexte puternic
dinamica schimburilor diplomatice și rolul ierarhizate. Peyronel (2014), concentrându-
simbolic al metalelor prețioase în economii se pe spațiul Orientului Apropiat,
„încorporate”. demonstrează că obiectele precum argintul
aveau o funcție dublă: instrumente de schimb

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 10