Page 16 - Vox_Libri_1_2025

Apropo de...

nu de la unele reguli şi canoane mai neîndurătoare de par. Bunii şi pricepuţi analişti şi critici literari
în stare să pătrundă până în adâncul gândirii unui artist, de-aici putem urmări cu discernere situaţia,
fiindcă nu e foarte greu să descoperim bazele creării operei literare.
Tocmai aici: dacă se intră în detalii pe ansamblul strict ideatic şi urmărind ramificaţiile până la
startul acestora, va fi lesne de constatat că ele pot avea la origine starea creatorului până la scânteia
proiectării operei. Iar aici se poate da de trăirea specială declanşatoare a inspiraţiei, a incipienţei
scriiturii care poate avea însăşi plecarea într-un punct care să genereze tocmai trăirea anxioasă şi, în
evoluţia ei, să se ajungă treptat la starea de nevroză. Într-o asemenea situaţie, nu e de mirare că opera
literară poartă, mai discret sau mai accentuat amprenta de nuanţă patologică, ceea ce va ilustra, mai
mult sau mai puţin elegant, o creaţie uşor dominată sau mai accentuată, a trăirilor autorului pe care
nu e greşit să le numim început de nevroză sau chiar, deja, existenţa acesteia…
Nu ar fi de mirare… Odată intrată sub incidenţa afecţiunii, opera literară va fi marcată ici-colo de
efectele nevrozei, inclusiv fără să fie nevoie de cine ştie ce investigaţii, autorul justificându-şi
atitudinea şi exprimarea atingătoare ale punctului specific din vecinătatea apogeului, dacă
întâmplător, în unele momente din perimetrul genialităţii şi numai lipsa potrivită de cultură
împiedicând conectarea la mesaj a cititorului, perceperea şi înţelegerea esenţei creaţiei literare
respective.
Însă trebuie să spun că această şansă este, parcă, tot mai redusă, şi pentru că relaţia autor-cititor
s-a degradat îngrijorător în ultimii ani, fiindcă mesajul trimis dintre creator către destinatarul său
principal este, în tot mai multe cazuri, de-a dreptul încifrat. Aici, prin forţa lucrurilor, intervine şi o
nouă forţă, adică aceea a fenomenului de îndepărtare/înstrăinare dintre autor şi cititor, deoarece
acesta din urmă nu mai are nici chef, nici nevoie să exploreze ideile din text pentru a da acestuia
calitatea unei comunicări a mesajului reciproc avantajoase…
…Astfel apar în viaţa literară actuală scriitorii intruşi, marii invocatori a nimicului, important pe
post de „subiect mai greu de înţeles şi acceptat de cititorul zilelor noastre” – un incult oare?

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 14