Page 88 - Vox_Libri_1_2025

Note de drum

clasicismul olandez strict. Fațadele cărămizii ale
primăriei și ale clădirilor din zona veche a orașului
dădeau o specificitate aparte acestei zone. Locul îmi
amintea de Geldrop, orașul oldanez de lângă
Eindhoven, aflat la aproximativ 150 km. Treptat
influența franceză dispărea ușor arhitectural și am simțit
asta la Huy care deși e la o distanță de aproximativ 50
km de Dinant, iar orașul seamănă cu cele cele franceze,
influența olandeză devenea vizibilă. Zona fostului
principat episcopal de Liège, rămasă sub controlul Foto 7
Spaniei după Războiul de 80 ani, a avut specificitatea ei
în secolele XVI-XVII. Zona s-a confruntat cu presiunea
franceză, această perioadă fiind o epocă grea în istoria
principatului. În 1789, încurajați de revoluționarii
francezi și nemulțumiți de faptul că principii aveau
origini străine, deținând mai multe domenii și neglijând
astfel afacerile principatului, revoluționarii de la Liège
au reușit să ducă Principatul la prăbușire, fiind anexat de
Franța. Zona a fost organizată în departamentele
Ourthe, Meuse-Inférieure, Jammapes, Sambre-et-
Meuse. Apoi zona a ajuns sub influența Regatului Unit Foto 8
al Țărilor de Jos și în 1831 a devenit parte a Belgiei. În
orice caz, specificitatea fostului principat, a artei
mosane și a culturii sale se simte pretutindeni de la Dinant, la Huy, la Namur și Liège, până la
Maastricht.

Liège-ul văzut în goana unei motociclete

Seara am ajuns la Liège și am rămas uluit când trenul a oprit la peronul din Liège-
Guillemins. Fără a exagera, mi s-a părut cea mai impresionantă stație de cale ferată pe care am
văzut-o în Europa. Stația proiectată de faimosul arhitect spaniol Santiago Calatrava este o structură
gigantică de oțel, sticlă și beton și se aseamănă cu o pasăre gigantică aflată în zbor. Trenurile opresc
la peroanele aflate pe estacade la înălțime de unde se vede toată zona din jurul gării, dar și părți din
oraș, iar coborârea spre piața din fața gării se realizează grandios pe niște scări care se deschid larg
spre oraș. Aveam senzația de la înălțimea estacadelor pe unde trec trenurile că păsărea își ia zborul
cu șine cu tot, orașul rămânând undeva jos minuscul. Noaptea, efectul stației în zbor e amplificat de
luminile orașului care se văd prin această deschidere de la peroane. O oarecare plictiseală mă
cuprinse… Era seară trecut de ora 17:00 și nu mai aveam chef să văd aproape nimic la Liège cu toate
că orașul mi se părea foarte interesant. Eram pregătit să mă urc în trenul următor spre Brussel care
pleca în 20 de minute. Atunci, i-am scris spontan lui Alex, o cunoștință întâlnită întâmplător în
Franța meditereaneană, în vara anului trecut, care locuia aici. Când a auzit că sunt la Liège, Alex a
venit cu motocicleta la gară, aducând și o cască pentru mine, apoi m-a invitat la un ceai la
apartamentul lui din rue Charles Morren care era aproape de gară… dar timpul fiind scurt a renunțat
la idee, preferând să mă plimbe cu motocicleta prin Liège. Eram ca într-un vis. În nicio oră

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 86