Page 85 - Vox_Libri_1_2025
P. 85

Note de drum



       variante corespondente în valonă și flamandă. Apoi
       trenul înainta cu viteză medie pe valea Meuse-ei pe
       lângă  fluviu.  Casele  din  piatră  cu  culori  cărămizii
       înconjurate  de  copaci  ce  își  scuturau  frunzele  de
       toamnă  însoțeau  linia  ferată  pe  tot  parcursul  ei.
       Lustin... alt sat și altă ecluză. Apa curgea peste stăvilar
       cu debit ridicat, sugerând cumva belșugul și liniștea
       din această zonă francofonă a Belgiei. Apoi am ajuns
       la  Dinant.  Mi-am  cumpărat  un  sandwich  de  la
       magazinul  de  lângă  gară.  Valonii  erau  respectuoși,
       spunându-ți mereu domnule: - C'est tout, monsieur ?                           Foto 3
       Voulez-vous un supplément de fromage? –  C'est tout!
       Merci beaucoup. Am traversat podul trecând prin fața
       bisericii apoi am urcat la cetate cu funicularul. Cetatea,
       în forma angulară actuală, datează din perioada 1819-
       1821 când Regatul Unit al Țărilor de Jos a ales să
       refortifice vechea cetate a Dinantului ce data încă din
       secolul  XI  și  reprezenta  un  punct  de  apărare  a
       principatului  episcopal  de  Liège.  De  sus,  orașul
       străbătut de fluviu cu casele cărămizii părea liniștit.
       Era perfect. E plăcut să stai să privești de sus. Priveam
       la orizont spre sud până la viaductul rutier. Undeva în
                                                                                     Foto 4
       acea direcție în amonte pe râu la 20 km se afla granița
       cu Franța și primul oraș francez Givet. Pe partea opusă
       în fața mea, dincolo de râu observam trenurile, niște rame roșu cu gri care așteptau să plece spre
       Givet, Namur sau Liège. Am ales să fac și o mică croazieră pe fluviu până la gura de vărsare a râului
       Lesse în Meuse, imediat lângă ecluza din amonte. Excursia a fost plăcută. Apoi am vrut să merg și
       până la castelul Walzin situat într-un cot al fluviului Lesse, dar plimbarea presupunea o distanță de
       10 km dus-întors, iar să le faci pe toate în aceeași zi era imposibil.
              Apoi am revenit la Brussell. Am coborât la gara Schuman, stație aflată exact în zona
       cartierului cu instituții europene. Îmi plăcea numele ei, modern, european, acordat în cinstea lui
       Robert Schuman, prim-ministru al Franței care la 9 mai 1950, prin ceea ce avea să rămână cunoscut
       sub numele de Declarația Schuman, punea bazele construcției comunității europene. Brussell
       rămâne simbolul Europei unificate, iar aici, la originile ei, Europa apare ca fiind albastră prin
       luminile de culoare albastră specifice steagului european prin care sunt iluminate pasajele rutiere
       din oraș. A doua zi dimineața am revenit de la hotel pe jos exact în aceeași zonă. Am trecut prin fața
       clădirii Berlyamontului, clădire ce găzduiește Comisia Europeană, apoi am ajuns la Parlamentul
       European. Am vizitat plenul cunoscut sub numele de Hemiciclu, o incintă curată și modernă, aș
       spune aproape primitoare, ca  și întreaga clădire a Parlamentului European. În rest, mă atrăgeau
       colinele orașului și haosul arhitectural generat de acestea care cumva a influențat evoluția orașului
       și diversitatea arhitecturii. Îmi place de exemplu clădirea gării în stil Art-Nouveau proiectată de
       arhitectul Victor  Horta  (1861-1947)  în  1912,  precum  și  piața  din  fața  gării,  Le  Carrefour  de
       l'Europe, parte a aceluiași proiect. Ceea ce se vede la suprafață este doar clădirea gării care nu
       seamănă deloc cu o gară clasică deoarece liniile ferate se află în subteran și au fost construite ca

       Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025              83
   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90