Page 87 - Vox_Libri_1_2025

Note de drum

ieșit în evidență un tablou misterios, La fin du monde (Sfârșitul lumii) , care ilustra un asfințit, o casă
și un individ misterios ce mă ducea cu gândul la jocurile cu vânătoarea de fantome pe care le făceam
cu un grup de foști elevi din prima mea generație sau alte povești ciudate din zona Apusenilor. Apoi
,
lucrarea The fine idea (Ideea perfectă) cu un cal ce are trăsături umane și un castel în vârful capului
,
îmi aduce aminte de ideile mele catalogate ca fiind cocosilitre de către aceștia, termenul de
cocosilitru desemnând un fel caracteristică a personalității mele pline de idei creative copilăroase,
haotice și amuzante din care mereu apare o idee genială. Dar lucrarea care mi-a înveselit toată
săptămâna a fost cea care o reprezenta pe Suzanna Spaak, o activistă belgiană a rezistenței din cel
de- l oilea ăzboi ondial. Suzanna era încadrată în tablou pe o filă de carte în partea stângă,
M
D
R
A
privind spre un orizont senin pictat pe fila din partea dreaptă. Suzanna visa la vremuri mai bune,
privind la vremurile ce urmau să vină după război. Doar că dincolo de numele personajului de lângă
tablou, în spiritul suprarealismului care apelează la subconștient pentru a exprima lucruri,
subconștientul îmi spunea că visele Suzannei erau mai
degrabă visurile oricărei femei care lupta pentru
viitorul ei, iar cum reprezentarea Suzannei semăna cu a
unei cunoștințe, care întâmplător avea și un supranume
franțuzit, care scria despre toți cunoscuții ei și viețile
lor private schimb nd doar numele personajelor, dar și
â
despre alte bârfe și povești nesemnificative
considerând că ceea ce scrie se numește literatură,
tabloul Suzannei Spaak devenise în imaginația mea
emblematic pentru visul acestei scriitoare ratate. Tout
dans mes œuvres est issu du sentiment de certitude que
nous appartenons, en fait, à un univers énigmatique,
spunea René Magritte și același era și sentimentul meu,
Foto 6
mai ales că viața de la Brad parcă se completa cu toate
operele și pasajele scriitorului expuse pe pereții
ă
muzeului din Brussel, ceea ce e cumva un indicator că întreaga cultur europeană s-a aliniat de la
vest la Est.

è
Barocul și cetățile mosane. Pe urmele principatului episcopal de la Li ge
Planificasem să merg și la Luxemburg, dar mi-am dat seama că graba la gară, trezitul de
dimineață și ratarea cafelei de la hotel, dar și drumul de patru ore cu trenul nu merită și mai bine mă
duc altă dată. Am vrut să merg la Antwerpen și la Bruges, dar la fel semănau prea mult cu stilul
orașelor olandeze și cum am fost recent în Olanda nu voiam neapărat să văd ceva similar. Așa că am
preferat să rămân iar pe valea Maas-ului în teritoriul fostului principat episcopal de Li ge. Merită să
è
acordăm o atenție acestei zone cunoscute sub numele de Pays Mosan deoarece se distinge ca o zonă
specifică în sudul Olandei și nordul Belgiei de-a lungul fluviului. Am trecut pe la Huy, puțin mai în
aval de Namur, oraș cu o altă cetate ce tronează deasupra fluviului. Alături de cetatea de la Dinant și
cea de la Li ge, cele trei cetăți reprezintă așa numitele cetăți mosane de pe valea fluviului. Brusc, la
è
Huy am avut sentimentul că piața orașului vechi seamănă deja cu atât de familiarele orășele
olandeze. Clădiriea Primăriei, Hôtel de Ville, atât de mică și de cochetă, este construită în stilul
barocului mosan, un stil local tradițional intermediar între clasicismul exuberant francez și

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 85