Page 84 - Vox_Libri_1_2025

Note de drum

1815 la Waterloo în periferiile Brussel-ului, William I, Regele Olandei, a insistat ca nu doar Flandra
catolică, dar vorbitoare de olandeză, ci și Valonia vorbitoare de franceză să devină parte a Regatului
Unit al Țărilor de Jos pentru a avea o zonă de siguranță față de imperialismul francez, regat care
după 1815 cuprindea de fapt trei state existente înaintea revoluției franceze: Provinciile Unite
è
protestante – Olanda de astăzi, Țările de Jos austriece și Principatul episcopal de Li ge – Belgia de
astăzi, la care se adăuga și Marele Ducat al Luxemburgului, care din punct de vedere constituțional
a rămas distinct în noul Regat Unit al Țărilor de Jos. Apoi în 1830-1831 valonii catolici vorbitori de
franceză inspirați de revoluția franceză i-au coalizat pe flamanzii catolici vorbitori de olandeză
împotriva protestanților de la Haga sătui de ignoranța acestora. Astfel a izbucnit revoluția belgiană
și a apărut un nou stat pe harta Europei, un stat federal compus din cele două regiuni majoritare în
formarea statului, Flandra și Valonia, la care s-a adăugat Brussel ca o regiune separată, cele două
diviziuni administrative cu puteri politice în afară de Brussel, fiind singurele care au mai rămas din
vechile ducate, comitate și episcopate mixte francofono-olandeze, reorganizate acum pe
comunități lingvistice după model național.
După un mic dejun în incinta elegantă a hotelului cu interior de secol XIX și o tură pe scările
de-a dreptul ca la nebuni cu ușile care se închideau exact în fața primei și ultimei trepte și dădeau pe
etaj, după care te roteai să cobori următoarea scară, deschizând o altă ușă astfel încât deschideai,
închideai și iar deschideai uși și tot așa la fiecare etaj ca să cobori pe următorul rând, ca într-un fel de
joc al iluziilor, un labirint sau un fel de Alice în Țara Minunilor de Brussel am plecat la Dinant,
urmând să continui plimbarea prin Brussel zilele următoare. În fond pentru Dinant plecasem de
acasă. Obișnuit să aleg Gara Centrală ca în orice oraș, de unde presupuneam că am trenuri în toate
direcțiile, am ales să plec la Dinant din Brussel Central, așa că am tăiat-o la Gara Centrală, aflată la o
distanță de vreo 20 de minute. Trebuia să schimb la Brussel-Schuman pentru Dinant, dar cum Gara
Centrală e în subteran, fiind doar o gară de tranzit care leagă Brussel-Midi de Brussel-Nord, am
urcat în trenul greșit, fără să îmi dau seama că trenul spre gara Schuman, aștepta în tunel în spatele
trenului în care m-am urcat, tren care din Brussel-Nord în loc să o ia spre Brussel-Schuman s-a dus
mai departe la Schaerbeek. Apoi de la gara Schaerbeek am luat un autobuz și am traversat tot
cartierul Schaerebek până la Gara Schuman sperând totuși să prin trenul spre Dinant. Am trecut prin
piața Ambiorix, nume acordat în cinstea conducătorului gal local care s-a opus lui Iulius Cezar când
a cucerit Galia. Ambiorix, care în galică înseamnă Regele împrejurimilor, este un erou național
belgian din epoca pre-romană, similar lui Decebal în Dacia. Apoi am pierdut trenul de la 10.52 spre
Dinant, așa că am așteptat încă jumătate de oră pe peron ca să-mi dau seama că de fapt Gara
Schuman era la aceeași distanță de cazarea mea ca și Gara Centrală, linia ferată subterană nefăcând
altceva decât să facă o buclă prin oraș, întreaga rețea feroviară a Brusselului semănând mai degrabă
cu o rețea de metrou.Trenul spre Dinant trecu prin Ottignies, Gembloux, iar la Namur am schimbat
pentru Dinant.

Dinant, Muntele Artelor și puțin suprarealism decadent la Muzeul Magritte

Site-ul căilor ferate începea să mă enerveze la culme. În loc de Namur, arăta Namen cu
toate că Namen e doar denumirea în flamandă, în timp ce Namur ce seamănă cu amour de pe Meuse
e varianta valonă. Aveai vaga impresie că sunt două orașe total diferite, deși era vorba despre același
oraș. La Namur trenul a trecut pe lângă râul Sambre a cărui gură de vărsare în Meuse se află chiar în
oraș. Începeau să apară ecluzele și șenalul navigabil al Maas-ului, Meuse sau Mass fiind cele două

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 82