Page 64 - VoxLibri34-2006

Denumirea acestui edificiu provine de la deformarea
numelui unui nobil breton, Francois Kernevenoy, membru al
celebrului „escadron volant” al Reginei Margot. Văduva
acestuia a cumpărat în anul 1578 hotelul a cărui denumire, în
pronunția parizienilor, a devenit Carnavalet.
Ideea creării muzeului a încolțit în anul 1866, în plină
epocă de transformare urbanistică orchestrată de celebrul
baron Georges Haussmann, numit de Napoleon al III-lca
prefect de Sena, când o mare parte din centrul istoric al
Parisului era jertfită pe altarul modernizării, al sistematizării și
salubrizării. Era necesară strângerea laolaltă, într-un muzeu
special, a numeroaselor mărturii despre Paris, despre istoria
lui. Așa se face că numeroase exponate, în special mobilier,
lambriuri, șeminee, coipuri de iluminat, provin din edificiile
demolate.
Muzeul Carnavalet, deschis publicului în 1880, este un
muzeu cu totul aparte dat fiind că în cele peste 140 de încăperi
ale sale sunt reunite exponate de o foarte mare varietate:
vestigii arheologice, machete, lucrări de pictură și sculptură,
desene și stampe, mobilier, obiecte de artă, documente scrise,
obiecte personale etc. Străbătând elegantele săli ale muzeului,
vizitatorul face o veritabilă călătorie în timp cu popasuri în
diferite epoci marcate de repere istorice, sociale și artistice
specifice.
Colecțiile muzeului sunt structurate cronologic, de la
epoca preistorică până la Parisul secolului XX. în hotelul
Carnavalet propriu-zis se poate urmări istoria Parisului până la
Revoluția din 1789, în fostul hotel Le Peletier de Saint-
Fargeau aflându-se exponate ce ilustrează anii revoluției și
perioada ce i-a urmat.
La intrarea în muzeu, în curtea principală vizitatorul
este întâmpinat de impozanta statuie a lui Ludovic al XIV-lea,
opera sculptorului Antoine Coysevox. Statuia este printre
extrem de puținele sculpturi monumentale ce au scăpat de la
topire în timpul revoluției.
Urcând pe firul istoriei, vizita începe cu mărturiile
epocii galo-romane, perioada în care viața locuitorilor era
concentrată în inima viitorului Paris, în lie de la Cite, continuă
cu vestigiile epocii merovingiene, cu obiecte ce atestă istoria
medievală a capitalei Franței.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 63