Page 61 - VoxLibri34-2006

$' uetunwn/e

Hurmuzaki. în paralel cu ordonarea și publicarea volumelor din această colecție, strânge
material pentru proiectul său de mare anvergură și ambiție: Istoria poporului român de la
originile sale până la întemeierea noilor principate române. O astfel de lucrare solicitase
Academia Română, instituind și un premiu special „Alexandru Ioan Cuza”, cel mai mare
premiu oferit până atunci de această instituție. Nicolae Densușianu a depus o uriașă muncă
de documentare, culegând informații despre perioada cuprinsă între anii 275 și 1290.
Fiindcă documentele privind această perioadă erau rare, el a încercat să suplinească lipsa
lor prin cercetarea tradițiilor populare. Culegerea și cunoașterea unui material folcloric
însemnat i-a dat posibilitatea să facă legătura dintre legendele noastre și mitologia greco-
romană. Acest lucru reiese din articolele publicate în Orientul latin și Familia, unde se face
trimitere la divinități italice păstrate în folclorul român.
Nu a fost străin nici de problemele bisericești din Transilvania acelor timpuri, studiul
Independența bisericească a Mitropoliei române la Alba lulia apărut în 1893 fiind
rezultatul revoltei lui Nicolae Densușianu față de încercarea mitropolitului Vancea de a
transforma biserica unită din Transilvania în biserică romano-catolică.
în 1902 a fost ales membru corespondent al Societății Geografice Române. Tot în
acest an publică studiul făcut în Țara Hațegului, Chineziatul familiei Basaraba din Țara
Hațegului, publicat în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, iar în revista România
militară publică studiul Războaiele lui Ștefan cel Mare, după istoricii poloni Dlugoz și
Cromer.
Nicolae Densușianu scrie și publică în 1904, ca urmare a noii legi ortografice
adoptate de Academie, studiul intitulat Sistema ortografică a limbei române în care aduce
argumente în favoarea scrierii etimologice, nu fonetice așa cum recomanda Academia
Română, situându-se astfel pe poziția marilor săi înaintași, Petru Maior și Timotei Cipariu.
în același an participă la emoționantele serbări de la Putna, alături de alți străluciți
intelectuali români, omagiind figura lui Ștefan cel Mare. Publică lucrarea Aniversarea de
patru secole de la moartea lui Ștefan cel Mare.
în anul 1906 i se cere elaborarea unei istorii a armatei române: Istoria militară a
poporului român începând din cele mai vechi timpuri până în secolul XVIII, dar timpul e
prea scurt pentru a realiza o lucrare de așa mare amploare. Au rămas proiectul, notițele și o
primă parte redactată. în cea mai mare parte a timpului elaborează capitole din Dacia
preistorică, lucrare de mare anvergură în care marele cărturar ardelean a dorit să
demonstreze că, așa cum va afirma peste un secol Mircea Eliade, „... La noi, în preajma
Carpaților, rădăcinile sunt mult mai adânci decât am fi crezut, mai adânci decât lumea
greacă sau romană ori chiar mediteraneană”.
S-a stins din viață la 3 aprilie 1911,1a București.
Luminița VULCAN

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 60