Page 94 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Note de drum

experienţa marilor oraşe imperiale.
În lucrările lor se întâlneşte o sinteză
recognoscibilă între clasicul european,
tradiţia imperială rusă şi influenţele
bizantine, o combinaţie care conferă
clădirilor o gravitate aparte. Clădirile
ridicate de aceştia nu sunt simple importuri
stilistice, ci forme ale unei memorii comune,
în care experienţa rusă se aşază firesc peste
aspiraţiile statului iugoslav.
Monumentalitatea sobră, echilibrul
clasic şi ornamentele încărcate de simboluri
creează o limbă arhitecturală comună,
recognoscibilă, care traversează graniţele
politice. În acest sens, unitatea slavă nu este
doar un construct ideologic sau o nostalgie
vagă, ci o realitate sedimentată în piatră -
vizibilă, durabilă şi, poate tocmai de aceea,
mai puţin contestată aici.
Pornind din Slavija spre fosta gară,
senzaţia oraşului fracturat, dar viu, se
amplifică. Apare, aproape brusc, clădirea
fostului Stat Major, rămasă deschisă ca o
rană din timpul bombardamentelor NATO
din 1999, când Belgradul a fost lovit timp de
78 de zile. Nu este ascunsă, nu este complet
refăcută. Rămâne acolo, expusă, ca o
memorie care nu a fost închisă. Şi totuşi, în
jur, traficul curge normal, oamenii trec mai
departe, oraşul nu se opreşte. În acest contrast
apare ceva neaşteptat: nu doar asprimea
trecutului, ci şi o formă de rezistenţă calmă,
aproape optimistă. Nu e un optimism declarat,
ci unul care se vede în felul în care viaţa
continuă lângă ceea ce nu a fost reparat.
Ca şi cum oraşul nu ar vrea să uite, dar
nici să rămână blocat în ceea ce a fost. Peste
drum de Statul Major, clădirea guvernului,
proiectată de arhitectul Nikolai Krasnov se
impune cu aceeaşi prezenţă monumentală,
slavă, cupola de pe colţ ieşind în evidenţă prin
statuia care personifică „Serbia-mamă”.

V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6 92