Page 89 - VoxLibri nr.1 (78), 2026
P. 89

Note de drum





                                            BOGDAN BĂLĂNEAN





                                                       Belgrad -

                                      locul unde Europa se rupe în două



              Un oraş  în afara Occidentului nostru   apelor o dată ce ai trecut podul peste Dunăre
       imaginar                                      de  la  Pancevo.  De  pe  acest  pod,  oraşul  se
                                                     ridică  la  confluenţa  apelor,  pe  dealuri,
              Când  vine  vorba  de  Belgrad,  în   tensionat  şi  fragmentat,  construit  din
       percepţia  românească  apare  un  fel  de  gol   contraste care nu încearcă să se armonizeze.
       imaginar: e aproape de România, dar absent din   Din  masa  de  blocuri  se  ridică  fortificaţiile
       conştiinţă. Faptul că nu ştim Belgradul nu ţine   medievale  şi  urmele  otomane  care  persistă,
       de  geografie,  ci  de  memorie  şi  orientare   peste care se aşază faţadele baroce, apoi cele
       culturală.  Ca  mulţi  din  vestul  României,  am   neoclasice şi academiste, rigide şi provizorii
       crescut cu privirea întoarsă  spre  alte  direcţii:   în  acelaşi  timp,  continuate  de  neliniştea
       spre Budapesta, spre Viena, spre acel Occident   curbelor Art Nouveau care nu pot sta locului,
       care promitea coerenţă şi formă. Serbia rămâne   adunate  apoi  în  cupolele  sârbo-bizantine
       undeva  în  lateral,  atât  pe  hartă,  cât  şi  în   întoarse spre cer, după care totul se schimbă
       percepţia  noastră,  într-un  spaţiu  vag,  uşor   din  nou,  se  sim p lific ă   în  li n ii le
       devalorizat,  mai  balcanic,  mai  instabil.   modernismului, se apasă în masa brutalistă a
       Războaiele din Iugoslavia au pus şi ele o umbră   epocii  iugoslave,  se  răceşte  în  sticla
       puternică  asupra  imaginii  Serbiei.  Şi  totuşi,   prezentului şi nu se opreşte, ci continuă, strat
       drumul  spre  Belgrad nu începe în capitală,  ci   peste  strat,  fără împăcare,  fără  sinteză,  fără
       imediat după graniţă. Acolo apare prima
       fisură  în  percepţie:  satele  din  Banatul
       sârbesc nu sunt străine. Sunt dimpotrivă,
       tulburător  de  apropiate.  Bisericile
       ortodoxe  cu  turnuri  baroce,  culorile
       calde,  liniştea  aşezată  -   toate  continuă
       Banatul românesc,  dar într-o  cheie uşor
       deplasată, ca o fotografie developată într-
       o  altă  lumină.  Nu  e  o  ruptură,  ci  o
       alunecare pe nesimţite spre o altă lume.
              Intrarea în Belgrad este abruptă,
       aproape  cinematografică.  După  liniştea
       plată  a  Banatului,  Belgradul  nu  se
       introduce,  ci  izbucneşte  la  confluenţa
                                                 87
       V o x   L i b r i ,   N r .   1  ( 7 8 )   -   2 0 2 6
   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94