Page 25 - Vox Libri nr. 2 - 2007

de toamnă sau de iarnă descrise de cea de-a doua soție a compozitorului -
Anna-Magdalena - care își amintește: „Sebastian și cu mine ședeam unul
lângă altul copiind note muzicale - pentru că așa ceva era oricând de făcut și
știmele cantatelor de duminică au fost, în cea mai mare parte, copiate de noi
doi.... Eu păstram tăcerea cea mai desăvârșită, deoarece în timp ce
Sebastian copia știmele cu scrisul lui frumos și ușor.... se întâmpla adeseori
să-i vină inspirația”... Deci liniștea lui era cea dinaintea furtunii,
întotdeauna...

Aceeași neobosită Editură Polirom ne oferă și cartea lui Andrei
Șerban O biografie, lași, 2006. Ea ne poartă de la inocență până la
înțelepciune, de la subiecte profunde la umor deplin, de la „simplitatea”
vieții de zi cu zi la prețul gloriei, din România în America, dar și înapoi.
Volumul face încă o dată, dacă mai era cumva nevoie, în cazul lui Andrei
Andrei Șerban
Șerban, dovada că omul sfințește locul. „Spre deosebire de un scriitor, -
spune Andrei Șerban - care creează în singurătate, în teatru suntem obligați
să facem apel unii la alții. Alții depind dc mine și eu de ei, și această relație
O RTOGRAFTE
îmi dă forță. Ca regizor, nu știu exact care este rolul meu, știu doar că
pasiunea mea face parte dintr-o căutare colectivă, în termeni poetici, că și
eu contribui ca focul să fie aprins.”
Andrei
Chipuri ale răului în lumea de astăzi - Mario Vargas Llosa în dialog
Șerban
cu Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2006, este o ediție bilingvă,
română-spaniolă. Și această carte demonstrează, pentru a nu știu câta oară,
POUPCM
că marile personalități ale omenirii sunt oameni care trăiesc, grație
pasiunilor nestăvilite, pentru ceva... în cazul de față pentru scris... Mario
Vargas Llosa ne mărturisește: „Eu trăiesc scriind. Munca îmi organizează
viața, mă apără de frustrări, de eșecuri, de obstacole pe care le înfruntăm
toți în viața dc zi cu zi. Munca îmi ordonează tot ce mi se întâmplă, bune și
rele, oamenii pe care îi cunosc, lucrurile pe care le văd, le citesc, le visez și,
desigur, mi le imaginez”... „Nu știu cine a spus că e de ajuns să privești
intens un obiect, pentru ca el să devină interesant. însuși privitul foii de
hîrtie te poate pune la treabă (...), nu există lucru mai minunat pe lume decît
scrisul ! Este singura orgie perpetuă pe care și-o poate oferi o ființă
umană. ” Dc aceea, Mario Vargas Llossa este îndreptățit să afirme fără
greutate că se poate pierde complet în iluzie, adică poate aboli timpul și
spațiul din jur și poate trăi în ficțiunea la care scrie.
Rodica LAZĂR

MANOLESOU
AwirMn ni. evui

I X
Declinul

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 24