Page 80 - Revista VoxLibri nr. 77

Note de drum

BOGDAN BĂLĂNEAN

Orașe între „acasă” și „străinătate” –
vestul României care se prelungește spre Ungaria

Textul de față se apropie de opera lui László Krasznahorkai, laureatul maghiar al
Premiului Nobel în 2025, născut pe valea Crișului Alb, la Gyula, o zonă care asemenea operei
scriitorului maghiar transmite o tensiune latentă și o acumulare subtiă a memoriei, dar care nu mai
este recunoscută ca relevantă pentru memoria colectivă. Pentru cititorul român, Crișul Alb rămâne
un nume aproape inert; în literatura lui Krasznahorkai, zona devine sursă de inspirație a
acumulării lente, unde istoria, marginalitatea și pericolul nu dispar, ci se adună cu o răbdare
suspectă.
Košice – o liniște apăsătoare în România. Orașul arată mai așezat, ca și cum
cartierul Luník viața din aceste cartiere nu se explică, ci se
continuă pur și simplu într-o disciplină tăcută
Stăteam la Košice într-un apartament
din cartierul Luník, într-un bloc socialist care a serii. Atunci am realizat că diferența dintre
locuri nu stă doar în arhitectură, ci în felul în
părea tras la indigo cu cele din România. Totuși, care lumina rămâne aprinsă într-o cameră sau
nu era la fel. Seara priveam, de la balcon, blocul
în felul în care aerul rece
de peste drum, în stilul
dintr-un oraș străin de munte,
modernismului socialist est- Cartierul Luník, Košice dintre cele mediocre, banale,
european: ferestre aprinse la te face să te simți sau pur și
întâmplare, lumini calde și simplu din felul în care
reci, siluete care traversau oamenii își acceptă existența
camerele fără grabă. Blocul
banală, indiferentă. Această
de peste drum era curat,
stare mereu recognoscibilă în
renovat discret, cu balcoane Europa de Est, indiferent de
neînchise; tocmai aceste limbă sau graniță, mă
detalii îi dădeau un aer neliniștea mai mult decât
original, aproape intact în
orice formă de singurătate,
timp, sub lumina becurilor
deoarece la Košice liniștea
c a r t i e r u l u i . N i m i c părea să se fi așezat definitiv.
spectaculos, nimic care să Lumina nu se stingea pentru
ceară atenție - și totuși, a face loc plecării, ferestrele
atmosfera era diferită față de nu se deschideau spre
al oricărui alt oraș din

Vox Libri, Nr. 4 (77) - 2025 78