Page 78 - Revista VoxLibri nr. 77

Atelier de creație

variate: uneori delicate, alteori dense, aproape sculpturale.
Picturile cu apă se remarcă prin mișcare, prin valuri construite strat
peste strat, purtând tonuri de albastru care trec prin întregul spectru
emoțional: calm, profunzime, neliniște, contemplare. Lucrările în
verde și galben, unde lumina pare să fie personajul principal,
îmbrățișează privitorul și creează un sentiment de renaștere.
Lumina devine simbol al speranței, al vindecării și al căutării unui
loc interior în care sufletul găsește liniște.
Cea de-a treia direcție aduce în prim-plan dimensiunea
spirituală.
În același timp, expoziția are o puternică încărcătură
spirituală. Simboluri precum îngerul, crucea sau portretul cu
coroană de spini aduc nu doar o dimensiune religioasă, ci și una
reflexivă. În aceste lucrări, pictorul explorează teme precum
credința, speranța, suferința și reconstrucția interioară. Aici,
simbolurile nu sunt prezentate în forma lor canonizată. Sunt
simboluri reduse la esență, la vibrația lor afectivă primară. Astfel,
spiritualitatea nu este prezentată ca dogmă, ci ca trăire: o frântură
de credință, o frântură de suferință, o frântură de speranță. Sunt
lucrări care ne invită să reanalizăm idei precum credința, speranța,
sacrificiul și integritatea sufletească.
În secțiunea dedicată simbolisticii religioase și spirituale,
tonul expoziției devine meditativ, solemn. Îngerii, surprinși în
compoziții calme, pictați în nuanțe de crem și alb cald, emană
protecție și fragilitate. Crucile, adesea reprezentate pe fundaluri
dramatice, devin centre de lumină, simboluri ale transformării și
ale trecerii dintr-o stare în alta. Aici, culorile calde precum ocru,
sienă arsă, ruginiu, nu sunt simple alegeri estetice, ci vorbesc
despre focul interior, despre durere transformată în lumină, despre
spiritualitate ca drum personal. Compoziția verticală, des întâlnită
în această zonă, evocă ascensiunea, legătura dintre pământ și cer,
dintre vizibil și invizibil.
Deși aceste trei registre sunt distincte, ele comunică între
ele, îmbinându-se subtil. Culorile, formele, gesturile picturale și
atmosfera fiecărui tablou creează împreună un tot, în care privitorul
este liber să se regăsească, să se întrebe, să simtă. Ceea ce unește
toate aceste lucrări este sinceritatea gestului artistic. Fiecare tablou
spune o poveste, fie ea vizibilă sau ascunsă, și fiecare urmă de
pensulă transmite un gând, o emoție, o experiență. Expoziția
oscilează între fragil și puternic, între real și imaginar, între
material și spiritual. În artă, înțelesurile cele mai profunde nu se
dezvăluie imediat — ele apar în tăcerile dintre noi și imagine, în
emoțiile care se nasc fără explicații.

Vox Libri, Nr. 4(77) - 2025 76