Page 78 - VoxLibri nr.1 (78), 2026
P. 78

Bucuria credinţei
                                                              y

     dezbatere recurentă în media şi în societatea civilă.  Criticile vizează adesea presupusul caracter
     dogmatic  şi  non-critic  al  predării,  lipsa  de  adaptare  la  realităţile  societăţii  moderne  sau
     prozelitismul confesional. Aceste critici, deşi uneori exagerate, obligă Biserica şi pe slujitorii ei din
     şcoală la un  permanent proces  de  auto-reflecţie,  de  adaptare  şi  de  comunicare  transparentă  a
     obiectivelor şi metodelor educaţiei religioase.
             Parteneriatul  dintre  Şcoală şi  Biserică,  reglementat prin protocoale  la nivel naţional  şi
     concretizat prin nenumărate proiecte locale (activităţi filantropice, culturale, pelerinaje), rămâne un
     pilon al  succesului educaţiei religioase. Acesta demonstrează că,  atunci când colaborează, cele
     două instituţii pot contribui semnificativ la formarea integrală a tinerelor generaţii.
            Avem câteva lecţii învăţate
            Traiectoria educaţiei religioase în cadrul Bisericii Ortodoxe Române între  1925  şi 2025
     este o veritabilă oglindă a istoriei naţionale. De la statutul de disciplină fundamentală în construcţia
     identitară a României Mari, la existenţa martirică din perioada comunistă şi până la complexitatea
     statutului său în democraţia post-decembristă, ora de religie a fost un barometru al relaţiei dintre
     Biserică,  Stat  şi  Societate.  Perioada interbelică a lăsat moştenire  ideea importanţei  colaborării
     dintre cele două instituţii pentru binele comun. Comunismul a demonstrat rezilienţa extraordinară a
     credinţei, care, chiar şi atunci când este alungată din spaţiul public, găseşte căi de a se transmite şi de
     a rodi în inimile  oamenilor.  Perioada post-comunistă a adus  libertatea,  dar şi  responsabilitatea
     adaptării  mesajului  evanghelic  la o  lume  în  continuă  şi  rapidă  schimbare.  Privind  spre  viitor,
     educaţia religioasă ortodoxă din România este chemată să depăşească o abordare pur informativă
     sau defensivă şi să devină un spaţiu al dialogului, al descoperirii de sens şi al formării unui caracter
     moral solid, bazat pe valorile perene  ale Evangheliei.  Succesul  său nu va mai depinde doar de
     numărul de cereri de înscriere, ci de capacitatea sa de a oferi tinerilor, într-un limbaj  relevant şi
     credibil, "lumina lui Hristos" care "luminează tuturor". Un secol de istorie a arătat că, indiferent de
     vitregiile sau de oportunităţile vremurilor, această misiune fundamentală a Bisericii continuă.




     Bibliografia selectivă a lecturii fenomenului în preocupările autorului


     Volume
      1. Direcţii ale cercetării catehetice în Europa contemporană si importanţa lor în contextul
     pastoral-catehumenal al Ortodoxiei Româneşti. Modele ale pedagogiei catehetice italiene,
     iberice şi de limbă franceză, Ed. Agnos, Sibiu, 2018, 97 p.
     2. Duc in altum / Ieşiţi în larg. O introducere în catehetică. Importanţa catehezei înpropovăduirea
     creştină (ediţia a III-a, îmbunătăţită şi adăugită), Ed. Andreiana, Sibiu, 2021, 312 p.
     3. Indumnezeirea maidanului.  - Pastoraţia Bisericii în spatele blocurilor, ed. II-a, Ed. Agnos,
     Sibiu, 2023, 300 p.
     4. Pe cine incomodează ora de religie. Intre datul legii şi darul lui Dumnezeu, Ed. Agnos, Sibiu,
     2015, 238 p.
     5. Sarea Pământului. Studii şi articole de Pastorală.  Vol. I, (ediţia a II-a), Editura Tehnopress, Iaşi,
     2022, 163 p.



      V o x   L i b r i ,   N r .   1  ( 7 8 )   -   2 0 2 6  76
   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83