Page 77 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Bucuria credinţei
y

programe şi manuale noi, s-au folosit iniţial materiale reeditate din perioada interbelică sau broşuri
elaborate în grabă. Începând cu a doua jumătate a anilor '90, a demarat un proces complex de
elaborare a unui curriculum modern pentru disciplina Religie - Cultul Ortodox, în cadrul unui
parteneriat între Patriarhia Română şi Ministerul Educaţiei. Acest proces a cunoscut mai multe
etape, reflectând schimbările din pedagogia modernă:
• Anii ’90 - Centrarea pe conţinut: Primele programe şi manuale erau încă
puternic axate pe transmiterea de cunoştinţe teologice (dogmatică, istorie bisericească, liturgică,
morală), având o abordare preponderent informativă.
• Anii 2000 - Trecerea spre competenţe: Noile generaţii de programe au început
să fie structurate pe competenţe generale şi specifice, în concordanţă cu reformele curriculare la
nivel european. Accentul s-a deplasat de la „ce ştie elevul?” la „ce poate face elevul cu ceea ce
ştie?”. S-a pus un accent mai mare pe formarea de atitudini şi valori, pe corelarea învăţăturii de
credinţă cu viaţa de zi cu zi a elevului.
• Perioada recentă (după 2010) - Abordarea existenţială şi dialogală: Cele mai
recente manuale şi abordări metodologice încearcă să răspundă întrebărilor şi căutărilor specifice
ale copiilor şi tinerilor din societatea contemporană. Se promovează metodele activ-participative
(dezbaterea, studiul de caz, proiectul), se încurajează dialogul între credinţă şi ştiinţă, credinţă şi
cultură, şi se abordează teme relevante pentru contextul actual, precum respectul pentru creaţie
(ecologia), valoarea vieţii şi a demnităţii umane, importanţa familiei şi a comunităţii.
Formarea profesorilor de religie a devenit, de asemenea, o prioritate. Pe lângă facultăţile de
teologie, s-au înfiinţat departamente de pregătire a personalului didactic, iar programele de formare
continuă, definitivat şi grade didactice au fost aliniate la standardele naţionale pentru toate cadrele
didactice.
Provocările la adresa orei de religie - secularizare, pluralism şi calitate de conţinut
În ciuda succesului cantitativ, măsurat prin numărul mare de elevi înscrişi, educaţia
religioasă ortodoxă se confruntă la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XXI cu o serie
de provocări majore:
1. Impactul secularizării: Societatea românească, deşi încă una dintre cele mai
religioase din Europa, este tot mai marcată de secularizare şi individualism. Pentru mulţi tineri,
relevanţa mesajului creştin în viaţa cotidiană este tot mai greu de perceput. Ora de religie este astfel
chemată să treacă de la o simplă transmitere de informaţii la o pedagogie a sensului, care să-l ajute
pe elev să descopere răspunsuri la întrebările sale existenţiale.
2. Gestionarea pluralismului: Spre deosebire de perioada interbelică, societatea
contemporană este una pluralistă. Curriculumul de religie ortodoxă este chemat să cultive nu doar
ataşamentul faţă de propria credinţă, ci şi respectul şi dialogul cu "celălalt". Manualele actuale
includ lecţii despre alte confesiuni creştine şi marile religii ale lumii, însă abordarea acestui subiect
rămâne un punct sensibil şi un domeniu în care este nevoie de o mai mare deschidere şi aprofundare.
3. Calitatea actului didactic: Eficienţa orei de religie depinde în mod crucial de
calitatea profesorului. Deşi s-au făcut progrese uriaşe în formarea cadrelor didactice, persistă
provocări legate de menţinerea unui standard înalt la nivel naţional. Profesorul de religie de astăzi
trebuie să fie nu doar un bun teolog, ci şi un pedagog competent, un psiholog fin, un model de
conduită morală şi un partener de dialog credibil pentru elevi, părinţi şi colegi.
4. Dezbaterile din spaţiul public: Statutul orei de religie rămâne un subiect de

V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6 75