Page 34 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Lecturi, confesiuni, sentimente

adevărului uman pe care îl poartă Du-te si pune un străjer, pentru mine Atticus va rămâne acel om
profund demn, curajos şi intransigent, a cărui iubire blândă pentru Scout se întrevede din paginile
primei cărţi. Mă bucur că editorul căruia Harper Lee i-a dus prima dată manuscrisul iniţial i-a
sugerat să rescrie, să transforme acea poveste, să pună în centrul romanului nu analiza dezamăgită a
prezentului, ci forţa amintirii, copilăria lui Scout. Ceea ce s-a născut a fost o capodoperă.
Şi poate tocmai această imagine idealizată a lui Atticus, cu iubirea lui blândă, fermitatea
liniştită şi valorile neclintite, se leagă pentru mine de figura tatălui meu. În ultima parte a vieţii, el a
suferit de Alzheimer şi s-a schimbat. Uneori, firea lui deschisă şi glumeaţă era umbrită de tăceri sau
confuzii. Dar dragostea mea pentru el a rămas intactă, iar iubirea lui pentru noi se simţea în priviri,
în gesturi, în felul în care ne recunoştea şi ne privea cu afecţiune. Chiar dacă nu mai înţelegea totul şi
memoria îl trăda, nu ne-a uitat. Chiar şi când s-a uitat pe sine, pe noi nu ne-a uitat. A murit înainte de
a ne uita şi pe noi. Iar pentru mine el a rămas acelaşi erou din copilărie, pe care l-am iubit şi pe care îl
voi iubi mereu şi la care mă voi gândi mereu cu recunoştinţă. Într-un mod similar am recunoscut
acest sentiment rămas nealterat şi la Scout faţă de tatăl ei.
Harper Lee nu s-a căsătorit, nu a avut copii, dar a lăsat vie o operă care continuă să deschidă
minţi şi suflete. Iar pentru mine, ea a fost o cheie tainică între literatură şi familie, între memorie şi
viaţă. A fost, fără să o fi cunoscut vreodată, un glas în care se adună, tainic, toate vocile celor care
m-au crescut, susţinut şi inspirat.
În 2026, o vom comemora. Eu o voi sărbători încet, cu o carte pe genunchi şi cu lumina
blândă a unei amintiri: mama mea, citind, zâmbind, comentând, cu vocea ei calmă, unde cuvinte
precum „curaj moral” sau „repercusiuni” aveau sens şi greutate.
Pasărea cântătoare nu s-a oprit. Cântă încă în noi.

V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6 32