Page 4 - Vox Libri nr. 2 - 2007

Toezia: o a tm cak

Așa cum m-am angajat... revin asupra
acestui subiect al poeziei. Dar de data aceasta,
pentru a vă vorbi despre teme.
Să ne reamintim că poezia este arta de a
evoca și de a sugera senzații, impresii și emoții
prin sonorități ritm, armonie, cuvinte și
imagini. Dacă ne mărginim doar la atît, totul
poate fi poezie, chiar și odele pentru colegul
care tocmai s-a pensionat, în măsura în care am
împărțit cu acesta o perioadă din viață,
aventuri, bucurii, necazuri... Chiar versurile
dedicate iubitei care au valoare doar prin faptul
că sînt spuse și înțelese prin filtrul iubirii. Chiar
strofele naive dedicate bunicii și care exaltă
admirația indulgentă a acesteia față de copil...

însă poetul nu este un versificator
oarecare. El scrie pentru a fi auzit sau citit de o
mulțime de cititori necunoscuți. Și tocmai pe
acești necunoscuți trebuie să-i seducă. Oda
dedicată pensionarului nu va spune nimic celor
care nu-1 cunosc. Se înțelege că poetul trebuie, pentru a relua formula lui Pierre
Emmanuel, să creeze „o iluminare spontană” pentru cititorul sau ascultătorul său.
Din acel moment, problema temelor, a subiectelor alese de către poet, capătă o
importanță capitală, și ceea ce dorește să pună în versuri trebuie să fie gîndit cu
minuțiozitate. în afară de temele despre care vorbeam la început - teme ce se
raportează la cei apropiați și pe care le-aș califica drept intime -, putem, în mod
grosso modo, să reținem cîteva mari categorii: teatrul, istoria, descrierile, natura,
sentimentele, revolta...

Să dăm la o parte teatrul și istoria, care îi supără pe poeții de astăzi. Celelalte
categorii, oricît de clasice ar fi, ne par mult prea riscante pentru începători. Atîția
poeți le-au tratat, începînd cu Clement Marot, cu Pleiada - și cu cît talent! - îneît a
inova în acest domeniu este un pariu pierdut.Se cade, inevitabil,.... în clișeu, în
banalitate. Citind aceste poeme, avem impresia că le-am citit deja... Sigur, mai
Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 3