Page 33 - Vox Libri nr. 2 - 2007

4 WțPț'rtț l< u,<ne»licl
cif pndf ou ujwricien yqaMlc-
^uUV ihi|itra»]t jjli» crttțp.i^er iXw
<veiy l«s» /h. »xLj, jpucr J u... r.xfițtrr
lyjdiMrtfr JU ppoM.i:*^t ț^akni'qt iițlti'prr
j^ki Ifjir .iviTyi'(ii],« iccilw jMrlr# hxu|>i dunr»
‘^F11tru.XA'iftî j^4rc<t «io tJijH-.'aydietjlle
public UJțlk,5''i;i’ri«nt jcn^lfur» . ^fp
\ ffi’njt <jji rc»f« «^țoijvnțr ik nței/M&l- /aț
V u<_i
Adolescentă fiind, îmi plăcea să scriu texte în care îmi descriam stările sufletești, pe unele le-am
caligrafiat și au devenit anluminuri, dar am un proiect în curs ca să prelucrez mai multe. Am selecționat
deja vreo 20 pe care vreau să le ornez și să le adun laolaltă printr-o reliură artizanală. Pentru că iubesc
cărțile, m-am gândit la cei care le iubesc la rândul lor și am început să confecționez semne de carte,
companionul ideal pentru cititor.
Am realizat deasemenea un meniu și un faire-part pentru un mariaj medieval în familia socrilor
mei. Pentru sărbătorile de sfârșit de an, cărțile poștale - felicitări sunt indispensabile. Am conceput și
niște etichete cu o inițială care să sc agațe dc cadoul oferit în astfel ocazii. Uneori lucrez la comandă,
las scrisul și culorile la alegerea beneficiarului și cu mă ocup de punerea în pagină.
încerc să creez o anumită armonie, totul petrecându-se într-un feeling, după cum percep, după
cum simt persoana și mesajul pc care vrea să-1 transmită. Fac cercetări și mă inspir din ele după care
prezint o machetă de proiect și, dacă persoana este de acord, mă lansez. Cel mai adesea, oamenii
preferă să mă lase pe mine să hotărăsc, au încredere în priceperea mea.
Miniatura medievală arc niște coduri dc culori, posturi pc care le respect, dar miniatura modernă
are un viitor foarte frumos și merită să fie apreciată. A pune în lumină un text trebuie să rămână o
plăcere, asemenea caligrafiei, oricare ar fi tehnicile adoptate. Este ca și cum ai apăsa pe pedala
creativității, a inspirației, pentru a înveseli sau a emoționa pentru că arta nu are granițe. După mine,
întreaga plăcere a caligrafiatului constă, pe de o parte, în sunetul peniței și în mirosul cernelii. Pe de
altă parte, a forma litere ca să obții o scriitură neobișnuită și a vedea privirea oamenilor iluminându-se
la vederea, bunăoară, a prenumelui lor pus în valoare, este un dar minunat care îți dă curaj să
perseverezi.
A descoperi minunile timpurilor apuse, a-ți împărtăși pasiunea cu alți oameni, copii sau adulți,
face parte din plăcerea dc a reînvia trecutul. Progresul reprezentat de calculator este incontestabil, însă
trecutul poate aduce multe învățăminte din multe domenii. Trebuie să ne interesăm îndeaproape de el
pentru că are multe lucruri să ne spună și să ne învețe.
Nathalie PREAU

Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 32