Page 59 - VoxLibri_76_2025

Ars legendi

umane”, instaurând, astfel, o răsturnare de paradigmă în gândirea occidentală, pornind de la
premisa că, „în acțiunea de a gândi realul, filosofia a pretins să-l colonizeze și să-l domine în toate
dimensiunile sale, de la natură (înțeleasă drept ceva pasiv și mecanic) până la conceptul de
«aproape/apropiat»: subiectul gânditor care și-l reprezintă pe celălalt se crede stăpân nu doar al
25
acelei reprezentări, ci și al ființei reprezentate” . Se configurează, pe această cale, dezideratul
respectului și al responsabilității față de Celălalt, cu o modificare de accent dinspre rațiune spre
etică, deziderat rezumat astfel de către Joan Solé: „Aceasta este marea diferență dintre gândirea
lévinasiană și toată tradiția filosofică: celălalt devine parte integrantă a ființei esențiale a eului, iar
această întâlnire (rencontre) metafizică are un înțeles etic.” 26
În rezumat, accentele ideologice diferite pe care le poartă cele două romane supuse analizei
sunt semnificative pentru a restitui climatul epocilor în care au fost scrise și transpar încă din titluri:
în cazul lui Defoe, personajul eponim este colonizatorul, cel care subjugă alterul din dorința de a-l
domina și de a-și afirma superioritatea. Prin contrast, personajul eponim al creației tourneriene este
Celălalt, ceea ce implică o interogare a fondului nostru de umanitate, într-o societate din ce în ce mai
globalizată, în care respectul pentru alter ar trebui să reprezinte un imperativ moral, pe fondul
acceptării diversității culturale și în spiritul unei conviețuri pașnice (în care este respectată
individualitatea fiecărui popor), al dialogului, al schimbului reciproc de valori și, nu în ultimul rând,
al înțelegerii și al acceptării diferențelor interetnice, caracteristice unei lumi democratice în plină
schimbare.
Ca o concluzie a demersului nostru, putem afirma că romanul Vineri sau limburile
Pacificului de Michel Tournier reprezintă o rescriere ingenioasă a creației Robinson Crusoe,
într-o epocă în care valorile colonialismului vehiculate de către Daniel Defoe nu mai cadrează cu
imperativele lumii contemporane, aflată sub auspiciile postcolonialismului. Dificultatea operei,
dar, în egală măsură, provocarea adresată cititorului rezidă în descifrarea mecanismului genetic și
structurant al intertextualității, tipic postmodern (printr-o bună cunoaștere a modelului romanesc
interpelat), precum și în înțelegerea și aproprierea implicațiilor filosofice ale textului, care
culminează în configurarea unei etici a respectului față de cel diferit de noi.

Bibliografie:
Defoe, Daniel, Robinson Crusoe, traducere din limba engleză și note de Petru Comarnescu,
Editura Adevărul Holding, București, 2010.
Herman, David, Jahn, Manfred, Ryan, Marie-Laure (editori), Routledge Encyclopedia of
Narrative Theory, Routledge Taylor and Francisc Group, Londra și New York, 2008.
Said, Edward W., Orientalism. Concepțiile occidentale despre Orient, traducere din limba
engleză de Doina Lică și Ana Andreescu, Editura Art, București, 2018.
Solé, Joan, Lévinas. Etica Celuilalt, Editura Litera, București, 2021.
Tournier, Michel, Vineri sau limburile Pacificului, traducere din limba franceză de
Ileana Vulpescu, Editura RAO, București, 2013.

25. Joan Solé, Lévinas. Etica Celuilalt, Editura Litera, București, 2021, p. 13.
26. Ibidem, p. 75.
56
Nr. 3 (76) - 2025