Page 58 - VoxLibri_76_2025

Ars legendi

Pe cale de consecință, eforturile de reeducare a Celuilalt desfășurate de către Robinson
confirmă postulatul potrivit căruia „culturile au avut întotdeauna înclinația să impună transformări
totale altor culturi, receptându-le pe acestea nu așa cum sunt ele, ci așa cum ar trebui să fie, în
19
avantajul receptorului.” Astfel, dinamica rolurilor și a raporturilor dintre dominant și dominat
evidențiază o structură de putere în care „Occidentul este actorul, Orientul e un reactant pasiv.” 20
Trecând la romanul lui Michel Tournier, putem afirma, fără să greșim, că, în relația lui
Robinson cu Vineri, intervine o deplasare fundamentală de accent ideologic: chiar dacă, la început,
raportul dintre cele două personaje este, inițial, cel dintre stăpân și sclav, ca în creația lui
Daniel Defoe, pe parcurs, protagonistul va învăța să respecte identitatea alterului, poziție care îl va
determina să își interogheze propriul sistem de valori și să mediteze asupra condiției umane. De
altfel, finalurile celor două romane sunt complet diferite: dacă, în Robinson Crusoe, Vineri va
rămâne fidel stăpânului până la sfârșit, personajul eponim din Vineri și limburile Pacificului își va
renega identitatea de sclav, părăsindu-l pe Robinson. Așadar, miza lui Tournier este una profund
etică: într-o sincronizare cu paradigma de gândire contemporană, autorul va miza pe celebrarea
interculturalității și pe acceptarea Celuilalt așa cum este. Efectul este o interogare și, totodată, o
destructurare a discursurilor identitare dominante, cu potențial emancipator, datorită interpelării
21
„structurilor de putere dominante.” (trad. n.)
După cum anticipam, implicațiile filosofice ale unei astfel de poziționări ideologice sunt
22
evidente: pentru gândirea contemporană, o eventuală concepție solipsistă asupra lumii nu mai are
niciun temei. Dimpotrivă, omul devine om numai trăind într-o comunitate, unde are loc întâlnirea
revelatoare cu Celălalt. Altfel, ființa umană și-ar aneantiza existența, pradă unei solitudini
exasperante. În roman, mărturie stau reflecțiile lui Robinson, cuprinse în jurnalul său intim (în care
își consemnează gândurile în timpul șederii pe insulă) și redate în secvențele cu narațiune
homodiegetică (la persoana întâi), care alternează cu intervențiile naratorului: „Știu acuma că
fiecare om poartă-n el – și parcă mai presus de el – un eșafodaj fragil și complex de obiceiuri, de
răspunsuri, de reflexe, de mecanisme, de preocupări, de vise și de implicații, care s-au format și
23
continuă să se transforme datorită apropierii perpetue de semeni. (subl .n.)” În plus, logica fragilă
a moralei stăpân-sclav este relativizată de către romancierul francez în memorabila scenă în care
cele două personaje fac, în joacă, schimb de roluri, supremă ironie și gest deconstructivist, prin
excelență, al pretinsei hegemonii a albului asupra alterului: „Dacă Vineri era Robinson –
Robinsonul de-odinioară, stăpân al sclavului Vineri – lui Robinson nu-i rămânea decât să devină
Vineri – Vineri sclavul de-odinioară.” 24
Viziunea asupra Celuilalt postulată de Tournier se pliază excelent pe teoria filosofică a
evreului Emmanuel Lévinas, care își propune, prin sistemul său ideatic, „crearea unei gândiri care
să nu plece de la definiția realității esențiale (ontologia), ci de la faptul etic de bază al relațiilor

19. Ibidem, p. 111.
20. Ibidem, p. 163.
21. Anna-M. Horatschek, Alterity, în David Herman, Manfred Jahn și Marie-Laure Ryan (editori), Routledge Encyclopedia
of Narrative Theory, Routledge Taylor and Francisc Group, Londra și New York, 2008, p. 13. În original: 'dominant power
structures'.
22. Concretizată în concepția idealistă potrivit căreia individualitatea subiectului este singura realitate posibilă, iar întreaga
lume exterioară există numai reflectată în această conștiință singulară.
23. Michel Tournier, Vineri sau limburile Pacificului, traducere din limba franceză de Ileana Vulpescu, Editura RAO,
București, 2013, p. 49.
24. Michel Tournier, op. cit., p. 187.
55
Nr. 3 (76) - 2025