Page 57 - VoxLibri_76_2025

Ars legendi

a-l lămuri cum se cuvine pe bietul meu sălbatic, iar prin Duhul Său să-i deschidă sufletul la lumina
învățăturii lui Hristos. Să-l împace cu el și să mă învețe cum să-i vorbesc despre cuvântul Domnului
spre a-l convinge, așa ca ochii să-i fie deschiși și sufletul, mântuit.” 11
Interesant este că procesul de reeducare este atât de adânc înrădăcinat în mintea alogenului,
încât, într-un dialog cu Robinson, Vineri mărturisește că ar impune mentalitatea occidentală și în
rândul semenilor săi:
„–Vineri, n-ai vrea să fii în țara ta, la neamul tău?
–Da, mi-a răspuns el. Eu mult fericit în țara mea.
–Și ce-ai face acolo? Te-ai face iarăși sălbatic și ai mânca din nou carne de om ca înainte?
M-a privit îngândurat și, dând din cap, mi-a răspuns:
–Nu, nu! Vineri spune lor să fie buni, să se roage lui Dumnezeu. Spune lor mănânce pâine,
carne de vită, lapte, nu mai mănânce carne de om.
–Cum asta? Dar atunci te vor ucide!
M-a privit în ochi și a rostit:
–Nu, ei nu omoare pe mine, ei iubesc, vrea învăța!” 12
Această percepție a alterului de către occidentalul-colonialist este explicitată de către
Edward W. Said, în lucrarea Orientalism. Concepțiile occidentale despre Orient, în care autorul
denunță practicile discursive și clișeele politice, culturale și ideologice care au dus la formatarea
identității orientalului de către albi. În concepția sa, nici identitatea occidentalului, nici cea a
Celuilalt nu preexistă, ci reprezintă niște constructe umane: „nici termenul Orient, nici conceptul de
Occident nu au nicio stabilitate ontologică; fiecare este creat prin efort omenesc, parte afirmare,
13
parte identificare a Celuilalt” . Astfel, acest aparat discursiv reafirmă pretențiile hegemonice ale
occidentalului, punându-l într-o lumină pozitivă, în timp ce orientalul este privit ca inferior și chiar
desconsiderat: „Reflecția, dezbaterea, argumentul rațional, principiul moral, bazate pe o idee
seculară că ființele omenești trebuie să-și creeze propria istorie, au fost înlocuite de ideile abstracte
care celebrează excepționalitatea americană sau occidentală, denigrează relevanța contextului și
14
privesc alte culturi cu un dispreț batjocoritor.” O astfel de mentalitate aduce prejudicii însuși
curentului umanist, având în vedere că acesta „se concentrează pe acțiunea individualității umane și
15
a intuiției subiective, mai degrabă decât pe ideile primite de-a gata și pe autoritatea aprobată” ,
atâta timp cât, în încercarea de a impune supremația albilor, orientalismul, în calitatea lui de
construct ideologizat, se configurează „ca un tip de discurs ce susține instituțiile, vocabularul,
16
învățătura, imagistica, doctrinele, chiar și birocrația colonială și stilurile coloniale” , „ca un stil
17
occidental de dominație, de restructurare, de autoritate asupra Orientului” , informat de
prejudecata culturală a „identității europene ca fiind superioară față de toate popoarele și culturile
18
ne-europene” , astfel încât cultura cu pretenții hegemonice își asumă misiunea de a „disciplina”
alterul.

11. Ibidem, p. 176.
12. Ibidem, p. 180.
13. Edward W. Said, Orientalism. Concepțiile occidentale despre Orient, traducere din limba engleză de Doina Lică și Ana
Andreescu, Editura Art, București, 2018, p. 11.
14. Ibidem, p. 21.
15. Ibidem, p. 23-24.
16. Ibidem, p. 30.
17. Ibidem, p. 31.
18. Ibidem, p. 36.
54
Nr. 3 (76) - 2025