Page 23 - Vox_Libri_1_2025

Aniversări, comemorări, evenimente

scriitorul a fost nevoit să se ascundă pentru a scăpa de
represalii. Mai mult, ea l-a introdus în lumea teatrului, l-a
inspirat și l-a susținut în cariera literară, încurajându-l să
experimenteze stilistic, să scrie pentru scenă și să rămână
ancorat în viața culturală a vremii. Se spune că ea corecta
textele lui, în mod discret, dar esențial. A fost un partener
literar, nu doar un partener de viață.
Viața lui Jókai a fost adesea la fel de romanescă
precum scrierile sale. Și în alte romane, ca Diamantele
negre și Omul de aur, regăsim influențe ale propriei sale
biografii – trăiri personale, convingeri, iubiri, alegeri care s-
au transformat în literatură.
Romanul Diamantele negre vorbește despre o
lume industrială în plină transformare, unde idealurile
morale se ciocnesc cu lăcomia și corupția. În centrul
romanului se află personaje precum Berend Iván, un inginer
devotat progresului și dreptății, care luptă să mențină un
echilibru între conștiința etică și presiunile unei societăți în
schimbare. Dar dincolo de intriga principală, se remarcă o
poveste de iubire profundă și discretă, în care susținerea
necondiționată a iubitei îl ajută pe protagonist să se
regăsească și să-și refacă viața. Această dimensiune
afectivă, în care dragostea oferă nu doar alinare, ci și echilibru
și direcție, amintește izbitor de relația reală dintre Jókai și
Róza. Așa cum ea l-a sprijinit în tăcere, cu o forță calmă și
constantă, și personajul feminin din acest roman pare să ofere
același fel de iubire matură, profundă, care vindecă fără să
ceară nimic în schimb. O scenă emblematică este cea în care
personajul principal, rătăcit între vină și renunțare, găsește în
încrederea tăcută a femeii iubite un nou sens – un moment de
reconstrucție interioară profund emoționant.
Comparativ, Omul de aur, poate cel mai cunoscut
roman al său, aduce în prim-plan o altă nuanță a aceleiași
teme: dualitatea interioară. Tímár Mihály trăiește între două
vieți – una publică, a afacerilor și responsabilităților, și una
secretă, în care își găsește pacea și iubirea sinceră pe o insulă
izolată. Dacă în Diamantele negre iubirea discretă este o forță
de susținere, în Omul de aur este o alegere radicală, un refuz al
convenției sociale în favoarea unei vieți autentice. În ambele
romane, însă, iubirea adevărată se află de partea visului, nu a
lumii practice.
Această fugă către un refugiu interior, această nevoie
de a trăi după propriile reguli și nu după așteptările societății,

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 21