Page 26 - Vox_Libri_1_2025

Aniversări, comemorări, evenimente

prietenii „transatlantice” cu Peter Freud, sau
acele minieseuri despre credință din dialogul
epistolar cu Monica Pillat, să urmăresc
metamorfoza dragostei în „Treptele Diotimei”,
să pornesc la «un drum peste mări și țări stând în
fotoliu» și citind „Călători și călătorii”, această
„carte a dorului de ducă și a nostalgiilor
disimulate”? E greu de ales, dar orice variantă aș
alege, lectura este, pentru mine, un prilej să învăț
cum se scrie, cum se conduce o idee, cum se
construiește o frază. Adică literatură adevărată.
Am admirat întotdeauna la Radu
Ciobanu prospețimea spiritului, racordarea lui
permanentă la viața literară din România, astfel
că numele său este prezent în reviste precum
Cafeneaua literară, Orizont, Actualitatea
literară, Arca, Reflex, Vox Libri (spre onoarea
B i b l i o t e c i i J u d e ț e n e „ O v i d
Densusianu”Hunedoara - Deva), unde semnează cronici scrise cu acribie și cu obiectivitate. Nu
lipsesc fragmentele de jurnal din anii 1970, ani petrecuți la Deva, confesiuni care ne aduc sau
readuc în minte atmosfera acelor ani, viața cotidiană, afecțiunea caldă și nepieritoare față de soția
sa, doamna N., la rândul ei delicată poetă (cea „care a fost și totuși a rămas…”), față de fiica Lizuca.
Au fost ani în care lecturile de cea mai bună calitate, marea muzică (cum o numea Iosif Sava),
familia i-au fost ancora ce l-a ținut deasupra tuturor relelor, a putut să-și păstreze „linia de plutire pe
o Mare a Sargaselor”, cum a mărturisit peste ani într-o dedicație…
Radu Ciobanu a continuat să scrie pentru că, așa cum spune undeva, „pentru mine scrisul
este un mod de existență”. Iar această existență a dat naștere unui tezaur literar așezat solid și
definitiv în constelația literaturii române contemporane.
Mi-a rămas gândul la un sfat pe care scriitorul Radu Ciobanu îl dă scriitorilor, celor care,
prin scris, vor să lase ceva în urma lor. Acest sfat este mai mult decât grăitor: „…pentru cei tineri, să
rămână ei înșiși; pentru cei de seama mea – ca să nu zic vârstnici – să-și vadă de rostul lor cât mai au
timp. Și pentru toți deopotrivă, să recitească urgent Glossa lui Eminescu...”.
Timpul, implacabilul și dreptul judecător, va dovedi că cele peste 30 de volume al căror
„nume adunat pe-o carte” este Radu Ciobanu își vor arăta valoarea multor generații de cititori ce vor
urma după noi. Cu aproape 50 de ani în urmă scriitorul își exprima o dorință: „Aș fi fericit să
dobândesc certitudinea că, prin ceea ce am scris până acum, am contribuit cât de cât la prosperitatea
literaturii propriului meu popor.”
Oricine a citit măcar câteva cărți scrise de Radu Ciobanu va înțelege imediat că locul
acestuia este în galeria marilor scriitori români pentru că a contribuit nu „cât de cât”, ci fundamental
și definitiv la creșterea și afirmarea literaturii române.
Garabet Ibrăileanu scria undeva: „Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi
trecem prin timp.”
La mulți ani, Radu Ciobanu, cu profundă admirație și caldă prietenie!

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 24