Page 30 - VoxLibri70

ffsw vorf/nt? fi rm/ Mnwm?

De când sunt *pefuncție, au strâns averifabuloase - corect: în funcție), omisiuni (*funcție de-
corect: în funcție de; * urmare a - corect: ca urmare a) sau concurarea dativului cu acuzativul
marcat de prepoziția la. în varianta familiară a limbii și, mai nou, chiar în contexte discursive
care cer respectarea cu strictețe a adecvării cotextuale, în special în situație verbelor de atribuire
(a dat daruri *la copii/copiilor; dă apă *la cai/cailor; a cumpărat o păpușă *la fetiță/fetiței;
le-a spus *la toți / tuturor să stea cuminți) sunt tot atâtea reflexe ale disimetriilor lingvistice, a
căror proliferare afectează și va continua să altereze aspectul îngrijit al limbii.

3. Prepoziția ca versus locuțiunea conjuncțională cașz

Prin forța lucrurilor, nu doar prepozițiile fac obiectul acestor constatări. Conjuncțiile și
locuțiunile conjuncționale, la rândul lor, sunt angrenate în mecanisme similare de omisiune ori
suplimentare inutilă. Un exemplu îl constituie prepoziția ca (având o dimensiune calitativă sub
raport semantic) și locuțiunea conjuncțională comparativă (inclusiv cu nuanță cumulativă) ca și.
Aceasta din urmă tinde să substituie prepoziția, fără să aducă un spor semantic, ci, dimpotrivă,
un și expletiv. Pentru o mai bună înțelegere, prezentăm în contrast ipostazele celor două
semnificate instrumentale care își dispută contextele.
Cuvântul ca are în limba română două valori de bază:
a) ca, - prepoziție echivalentă cu locuțiunea conjuncțională în calitate de. cu prepoziția
drept saw cu locuțiunile prepoziționale în ceea ce privește, cât privește, cât despre'. L-am invitat
ca (în calitate de) președinte. Ca (Drept) pedeapsă, vei reface lucrarea. Ca (Cât despre) formă,
lucrarea corespunde exigențelor în vigoare.
b) ca2 - adverb cu sens comparativ, echivalent cu locuțiunea conjuncțională ca și'. Se
comportă ca (ca și) maică-sa.
Utilizarea locuțiunii comparative ca și în locul lui ca, în contexte care nu impun
semnificație comparativă, ci semnificație calitativă, pe baza unei false sinonimii, este greșită:
Ca *și remediu, propun modificarea acestei legi. Vorbesc ca *și reprezentant al miilor de
alegători. Nu pot fi de acord, ca *și coleg, cu o asemenea soluție. înlocuirea lui ca; prin ca și se
explică, uneori, prin dorința de a evita cacofoniile. în asemenea situații, ca poate fi substituit prin
sinonimele sale veritabile (zh calitate de. drept, pe post de) sau poate fi deplasat prin schimbări
de topică, intercalări etc.
în privința situațiilor când nici măcar nu este necesară evitarea unei cacofonii, Radu
Paraschivescu, autorul rubricii „Pastila de limbă”, este tranșant, nu fără o doză considerabilă de
sarcasm: „Multor oameni li se pare că un simplu «ca» e insuficient și trădează o anumită sărăcie
de vocabular și de mijloace de exprimare. în schimb, după logica șchioapă a acelorași oameni
(...), «ca și» denotă, vezi Doamne, rafinament, pedanterie, eleganță și grijă pentru buna
exprimare. în realitate, bineînțeles, lucrurile stau exact pe dos. «Ca» este varianta corectă (în
situațiile când se impune prepoziția calitativă ca-n.n.), «ca și» e o țopenie lexicală și nimic mai
mult” (www.digi24.ro). Asta cu atât mai mult cu cât același Radu Paraschivescu oferă un
exemplu halucinant, în care sintagma ca atare este fragmentată prin inserarea aceluiași și
expletiv: Oamenii să știți că nu s-au speriat și au luat lucrurile ca *și atare (fragment de interviu
cu un edil din mediul rural), exprimare ce trădează „un pas înainte pe drumul pervertirii depline a
limbii”.

Vox Libri, Nr. 1 (70) ■ 2024 28